Descompunere si Recompunere

… si la multi ani!!!

Tocmai ce s-a montat internetul acasa la Lavi, in Slatina (dupa lupte seculare ce-au durat aproximativ 2 – 3 zile… pentru mine) si eu m-am trezit singur, cuc, in mijlocul canapelei, cu laptop.ul in brate, neavand ce face decat sa scriu ce aveam de mult de gand sa scriu: The new year’s revolution!

Asta gluma buna. Oricum, am cautat prin dictionare termenul “resolution” si-am aflat (si eu) ca se mai poate traduce si prin “descompunere” asa ca ce fac eu acusi altceva decat sa descompun, in linii mari anul ce tocmai sta sa treaca si sa recompun un an, cel care va sa vina, din amintiri si preconceptii si fortari sarguincioase si, dincolo de toate, futile, in functionalitatea lor universala.

Deci… anul ce tocmai sta sa treaca a fost unul plin. In general, plin de esecuri. Nu am intrat la Drept, la ID, desi n-am fost departe; nu mi-am gasit de munca, desi n-am fost departe; mi-am luat carnetul dupa multe chinuri; am facut lucrari de seminar (lucrari stiintifice) foarte, execrabil de proaste; nu am scris nimic din primavara anului, desi n-am fost departe…

Ce sa mai, viata mea este un plin de “…, dar n-am fost departe”. Sper, macar ca mi-am facut iubita fericita (si sa nu fi fost doar aproape) si ca nu am reusit sa-mi fac parintii sa le fie rusine cu mine (cel putin nu inca).

Ce imi propusesem in anul asta? Sa ma implic in toate proiectele culturale pe care pun mana si ochiul (si sa le caut eu, nu sa astept ca ele sa vina la mine), sa intru la Drept, sa-mi iau carnetul, sa… cam atat (pe langa functiile de baza: facultate, mancat, dormit). Ce am realizat? Mai nimic (adica… mi-am luat carnetul).

Pe parte culturala, am participat in prima-vara la un concurs la care n-am castigat nici macar o scrisoare cu “povestea a fost respinsa, fiind prea proasta”, am mai participat si la alte concursuri la care n-am castigat chiar nimic; am incheiat (din nou) colaborarea cu TVBlog (din lene si lipsa de interes)… norocul meu ca s-au ocupat colegii de facultate si am lansat revista A.S.T.O., asociatie pentru care trebuia sa fac si un blog, dar n-am mai apucat datorita lipsei de comunicare. Atat.

Pe de alta parte, pentru c-am cunoscut-o pe Lavi, am fost la teatru mai des, am citit mai multe carti, am vazut mai putine filme (dar mai bune) si nu m-am mai jucat deloc pe calculator (ceea ce e de bine, tre’ sa prioritizam acum, nu?).

Ce-mi propun pentru anul viitor? Sa scriu un roman. Acum citesc un roman scurt “Garsoniera din Centru” de Antoaneta Zaharia, aparut la Polirom. Nu e un roman prost, dar nici unul exceptional si, pe deasupra, nu e un roman comercial, lucru care ma face sa sper ca poate o sa fiu si eu publicat (eu scriind foarte “Light and Commercial”).

Cam atat… a, si sa intru la Drept. Sper ca de data asta o sa reusesc.

Sper sa-ti petreci trecerea dintre ani cu veselie, voie buna si tot tacamul (nu ti le urez eu, cauta un text compus pe net, ca sunt destule si citeste-l, zii si tu ca e de la mine), iar anul nou sa-ti aduca inflorire spirituala, culturala si emotionala.

Ne citim la anu’

P.S. partea asta, “culturalu’” poate nici nu e menita sa fie. Poate chiar nu sunt bun de nimic… nu stiu de ce ma ambitionez atat.

P.S. 2… si m-am ingrasat.

P.S. 3 Da’, sper eu, iubita mea, pe care eu o iubesc, ma iubeste (chiar si asa, gras si bun de nimic).

A murit Brittany Murphy

Like… what? No, really? Avea 32 de ani si era hot! Femeile hot de 32 de ani pot muri de stop cardiac? Sigur e ceva la mijloc, adica… serios (fiind hot insemna ca avea un fizic bun, cum sa mori din stop cardiac daca o duci bine fizic… la 32 de ani, adica?).

Acum, ea n-a fost mare, mare actrita (adica n-a fost Heath Leadger) dar eu mereu cand zic Brittany Murphy imi aduc aminte de scena aia in care si-o trage cu Eminem, din 8 Mile. Sigur tre’ s-o stii. In schimb, a mai jucat in Girls, Interrupted, alaturi de Winona Ryder si Angelina Jolie, in Uptown Girls, alaturi de Dakota Fanning, precum si in multe alte filme. Nu are rost sa le enumar pe toate.

Vestea am citit-o initial pe CineMagia, incercand sa aflu daca Avatar e 3D sau nu la cinema (deoarece Lavi uraste 3Dul) iar apoi am confirmat-o cautand pe IMDb (care, sper, nu minte niciodata).

Dumnezeu s-o ierte…

P.S. 32 and hot… God damn it!

Mica dezapezire

Nu am de gand sa scriu, in acest blog.post, despre dezapezitul din capitala, subiect tratat probabil de sute si mii de soferi in diferite discutii, la o bere, la o tigara, la o cafea, la masa, eventual pe blog.uri. Dupa umila mea parere, se poate circula si pe zapada, cu mai multa grija, la fel de bine pe cat se poate circula pe asfalt. Problemele le creeaza soferii, mai ales aia care ajung sa circule pe contrasens, depasind coloane de masini lungi, chiar si de vreo 500 de metri, 1 km, in ideea ca ei au testicule in plus, iar cu aceste ocazii si le pot arata.

Dar suntem romani, iar asta ne doare la orgoliu… aparent. Deci… nu vroiam sa scriu despre strazile Bucurestiului dupa prima zapada ci despre curatat masina, de aici si titlul “mica dezapezire”. Ca sa intelegi: mama, pentru ca vrea ca baiatul ei sa aiba tot ce-si poate dori un tanar de varsta mea (mai putin droguri), si-a cumparat un Logan MCV (cu banii aia putea sa-si ia un second de toata frumusetea, dar mama e nationalista si uraste second.urile) si mi-a lasat mie masina (fosta actualmente) familiei, un Logan 1.6 (cumparat la finele anului 2005), cu tot ce poate avea un Logan pe el (geamuri electrice, ABS, MMC, XXX, ZZZ  si toate celelalte prescurtari care pe mine nu ma intereseaza, dar care, cica, fac viata de sofer una mai usoara).

Eu i-am spus mamei ca nu-mi trebuie masina, dar ea a tinut neaparat sa am una, ca na, sunt tanar si-n focuri (de-ar fi si masina in focuri… despre asta putin mai jos), asa ca, daca pe mine ma intreaba cineva “asta-i masina ta” eu ii spun “nu, e a lu’ mama”, si chiar asa e. Pana o sa-mi cumpar eu masina o sa mai dureze… vreo cativa ani. Acum ca am lamurit “etimologia” masinii mele, sa trec si la problema in cauza.

Prima zi oficial de iarna, adica cu ceva zapada, urma sa fie, aparent, una usoara. Cativa fulgi de nea se asezasera pe masina mea alba si au fost usor de indepartat. Am ajuns eu frumos, dar mai incet si dupa unele probleme, la Facultate, am parcat-o si mi-am vazut de cursuri (asta se intampla pe la 7 jumate dimineata, marti). Pe la 12 ghici ce? A inceput sa ninga… si sa ninga, si sa ninga… etc. Mama mi-a transmis “nu veni cu masina, las-o acolo”. Cine o asculta? Seara la 8, cand sa deschid si eu portiera ca omu’ normal ghici ce? Nu vroia sa se deschida. Trec eu la celelalte portiere si dupa multe chinuri reusesc sa urc si la volan (YUPE!).

(Asta nu e o poveste cu punct culminant asa ca daca citesti in continuare sa nu te astepti la vreo poanta sau vreo gluma, sa zici in mintea ta “sunt multi prosti pe lumea asta” sau “asa e la inceput” sau mai stiu eu ce.) Conduc ce conduc, cu 30 la ora, de zici ca toti “participantii la trafic” aveau masini pline cu clovni la defilare, si ajung la Gara de Est (de la gara acasa fac, intr-o zi normala, 5 minute, 10 daca nu ma lasa si pe mine nimeni sa trec si tre’ sa fortez intrarea) iar acolo s-a stricat toata distractia. 1 ORA am stat intr-o coloana in care ala care se credea mai jmeker simtea nevoia sa o ia inainte, pe sens opus, ramanand impotmolit, blocand traficul… etc.

A doua zi dimineata normal ca nu m-am mai dus cu masina (ca doar n-am tampit) si culmea… soselele libere. Asta da prostie. Si vine a treia zi… ta dam! (adica ieri). Imi iau inima in dinti, zic ca merg cu masina si cobor cu cheile-n maini si talonu’n buzunar sa o dezghet (pe la 6.30 dimineata). Am inghetat ca un… stii tu expresia, pana sa reusesc sa dau jos gheata de pe parbriz ca si asa prin luneta nu mai vedeam nimic.

La Facultate normal c-am facut un curs din 2 (era ziua lu’ P.F.D. si n-a venit la Facultate) si norocul meu ca s-a pomenit unu’ sa aiba un colindat la o Facultate din Politehnica, ca de nu as fi mers bou si m-as fi intors vaca. Si pe la ora 4 dau sa intru si eu in masina si sa merg spre casa (unde iubita mea de abia ma astepta… si eu de abia asteptam sa ajung la ea) cand colo… nicio usa nu catadicsea sa se deschida. Trag, imping, fortez (manerele alea de plastic sunt sensibiloase rau), pana la urma proptesc bine ambele maini in portiera si reusesc s-o deschid. Am inghetat din nou ca un… stii tu, de fapt, si mai rau ca un… si pe deasupra, dupa ce toata masina se incalzii, m-am pomenit ca-mi apareau si toate usile deschise… dracia dracului!

Deci… IARNA E FRUMOASA! Cand nu ai masina… Au revoir, ma duc sa dezapezesc parcarea.

P.S. Poza e facuta cu cateva ore in urma… si Lavi vrea sa mergem in Cora… si inca ninge. Eu nu mai dezapezesc masina aia nici sa ma bati cu caloriferu’ incins.

P.S. 2 Am dezapezit masina mea, masina mamei, parte din parcare si intrarile de la bloc. Pe deasupra, imi ingheata usile de la masina si nu vor sa se mai deschida. Mamei cica nu i s-a intamplat pana acum… ce naiba?

Prea repede…

Stii, ai uneori senzatia ca mergi prea repede si totusi prea incet?

E ca atunci cand vezi ca ai 80 km/h dar parca te misti prea incet…

Probabil nu intelegi. Pace!

P.S. Sper ca nu te-a traumatizat reclama. Nu are nicio legatura cu ce aveam eu de spus dar e cea mai buna, dintre toate cele lansate, pentru combaterea accidentelor. Si asta e tare.

P.S. 2 Si, pana la urma, unde naiba alerg? Tu unde alergi?

P.S. 3 Azi fac 9 luni de cand o cunosc pe Lavi si 8 de cand suntem impreuna… e ceva. Total nelegat de subiect, dar am simtit ca trebuia sa mentionez.

12 zile

… de cand n-am mai scris. Ce ciudat, n-am avut timp si nici dispozitie… de fapt, chiar n-am avut timp deloc. Acum n-am apa… adica nu curge apa si tot nu curge in timpul zilei pe la noi prin bloc de vreo cateva luni… de prin vacanta de vara. Serios… adica daca eram in comunism era cum era ca na, apa era a poporului, dar acum… fiind persoane fizice si tot genul de porcarii d’astea democratico-consumatoriste ar trebui sa sun Protectia Consumatorului si sa impusc ApaNova pentru ca eu am un contract de furnizare cu ei, iar ei nu si-l respecta asa ca sa-mi dea apa pe de-a moaca, ce organele mele genitale (scuzati-mi cuvantul moaca).

Acum serios, nu vreau sa vorbesc despre ApaNova, asta doar mi-a sarit asa, de-odata, prin cap’sor, ca sa fac o introducere. De fapt, nu vroiam decat sa apara un blog cu ceturi, ceturi de la venirea dinspre Ocna Mures, saptamana asta, la inceput. Sper sa-ti placa pozele… sunt poze cu o Romania pe care nimic n-o poate aseza in dizgratie. Pe de alta parte, de abia astept sa treaca astea doua saptamani si referatele ce trebuiesc terminate si finisate, sa ma pot bucura linistit (pe dracu c-o sa ma gandesc doar la sesiune) de vacanta de iarna care, se poate sa se rezume la a sta in casa si a ma uit la filme cu iubita mea din lipsa de fonduri (ceea ce e foarte super, sincer).

Ubia mea… in masina… zambind…

O bucata de sosea…

O bucata de deal…

O bucata de cladire de pe langa sosea…

Intrarea in valea mare…

Biserica vis-a-vis de Cozia… neexplorata de multi…

P.S. WordPress.ul asta ma omoara, ma chinui de o juma’ de ora sa scriu blog.post.ul asta.

La multi ani!

La multi ani iubita mea scumpa si draga. E tarziu in noapte si as vrea sa-ti scriu multe, dar am promis ca nu voi scrie despre tine nimic, mai ales pe blog, pentru ca vreau sa te pastrez doar la mine in camera, la mine-n suflet, in gand, dar mai ales in viata.

Mi-e dor de tine cand nu esti, salivez dupa tine cand te imbraci sexy sau cand nu te imbraci deloc, te ador pentru cand ai grija de mine si ma cicali sa-mi pun papucii in fiecare zi…

La multi, multi ani fericiti!

P.S. Ma bucur tare mult ca ti-a placut cadoul meu. Am avut mari dubii…

P.S. 2 Te iubesc!

Tu cu cine votezi?

Stiu ca aceasta intrebarea este una impertinenta, cel putin, dar serios acum, tu cu cine votezi? Tu, cititor al blog.ului meu, constient de sacrificiile care s-au facut pentru ca noi (poporenii) sa avem posibilitatea de a merge la vot; tu, constient de responsabilitatea ta de cetatean al unei societati in care conducatorii ar trebui sa se teama de popor si sa-l respecte; tu, om inteligent care poate vedea dincolo de formele de manipulare ale diferitilor candidati; tu… cu cine votezi?

Eu stiam cu cine votez pana aseara. Acum, mana mea avand in loc de sabie o uzata stampila de vot, pe care isi vor pune mana alte sute de persoane, va tremura atunci cand va aseza votul de validare pe unul dintre cei trei candidati… sau mai degraba, cei doi.

(Si da, stiu ca presedintele nu e asa mare scula de bascula in Romania, dar dupa trendul basescian, acesta ar putea deveni) De ce dupa aseara? Pentru ca, pana atunci eram sigur ca Antonescu era candidatul care ma reprezenta pe mine cel mai bine. Mai tanar, mai din noul val politic, atarnat sau nu de marile chipuri ale P.N.L.ului cu care, de altfel, a venit la intrunirea cu ceilalti doi, educat, pertinent, cu un program atractiv. Aseara insa a fost ca un haituitor care lovea in stanga si dreapta cu disperare. Totusi, sa iau prestatiile celor trei, in linii mari, la comentat…

Traian Basescu a fost, dupa cum a observat toata lumea, obosit. Unde e Traian Basescu? Omul ala suparat si acid care lanseaza glume taioase la adresa interlocutorilor; omul ala cu dezvaluiri dureroase pentru contracandidati; omul care reusea sa trezeasca si sa aduca la vot o mare parte dintre aceia care blamau politicul ca un intreg. Oricum, dupa ultimele crize politice (nu economice) Basescu nu mai e “bun de votat” dar, desi multi nu au fost de acord cu el, in momentul in care a fost intrebat de “o fapta frumoasa”, alegerea momentului in care a botezat (increstinat) o musulmanca a atins sensibilitatea mea de crestin (imebecili cei de la TV care l-au criticat pentru asta).

Crin Antonescu este, si nu aceasta a fost prima ocazie in care l-am vazut luand aceasta postura, un luptator dezlantuit, nebun, lovind, ca un razboinic covarsit de oponenti, cu disperare si fara logica (e alta sa lovesti sistematic, pragmatic, fara lovituri care nu sunt absolut necesare), in stanga si in dreapta (e imaginea aia din Kingdom of Heaven, atacul asupra Kerakului - parca – cand Orlando Bloom ramane singur si loveste si loveste pana cand este rapus). Pe deasupra, alegerea lui Tudor Chirila ca model de moralitate m-a socat… putea sa-l aleaga si pe Teo de la Trupa Deko ca si el gandeste bine, dar nici Teo nu e model de moralitate pentru public. Pe deasupra, pe mine, ca si crestin, nu m-a atins, m-a lasat complet, da’ complet rece (si crestinatatea mea este parte a fiintei mele asa ca trebuia si ea zgandarita, nu?). Pe deasupra, raspunsul la subiectul “sanatate” al lui Antonescu a fost cu doua taisuri… “nu stie”… daca nu stie atunci ce face? Este un lucru bun pentru ca oricum nici ceilalti doi nu prea stiu dar poate parea si un semn de slabiciune, adica cum nu stie el, ca presedinte?

Mircea Geoana a fost, in seara ce tocmai a trecut, pe departe cel mai “presedinte” dintre toti trei. Galant, nu prea moale, ferm si totusi diplomatic. Principala lui problema e atarnarea de toti aceia care stau in spatele lui si al P.S.D.ului.  Totusi, in seara ce a trecut, dincolo de nasul lui enorm care se profila de fiecare data cand intorcea putin capul, Geoana m-a atins. A zis ca modelul sau de moralitate e Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel (desi i-a cam bulit numirea din statut), a citat din Sf. Ioan Gura de Aur (desi notita primita de undeva din spate), a vorbit despre rolul Bisericii in societate (desi acest rol este unul viu, prezent, nu unul care trebui initiat de Geoana)… a expus solutii fiabile; s-a controlat si a manifestat un uimitor tact diplomatic.

Eu cu cine votez dintre cei doi, Antonescu sau Geoana? Desi eu inclin spre o conducere social-democrata a tarii, cine poate garanta faptul ca Geoana nu va fi decat o simpla, usor de manevrat, papusa in mainile celor mai mari din P.S.D. In cealalta parte a balantei (deci pro-Geoana) sta faptul ca la parlamentare, P.S.D.ul a cam luat fata celorlalte doua partide (nu cu mult, dar, totusi, putin cate putin).

Deci… tu cu cine votezi? Pe cine alegi ca viitor presedinte? Vei dori sa continui cu Basescu, vei incerca sa faci o schimbare spre liberali sau spre social-democrati? Eu, mai mult ca sigur, ma voi hotara atunci cand voi fi doar eu, stampila si foaia de votare, desi tin sa cred ca totusi alegerea liberala este aceea potrivita pentru mine.

P.S. Uite ce spun sondajele… (avea dreptate Antonescu (de fiecare data cand scriu Antonescu ma tot gandesc ca sunt la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, nu stiu de ce) cand a spus “ajutati-ma sa trec de Geoana in primul tur ca sa trec de Basescu in al doilea”)

Viitorul suna wirless

Tin (desi poate n-ar fi cazul) sa-mi cer scuze pentru faptul ca n-am mai scris de mult pe blog. Initial as fi vrut sa scriu un blog.post – scrisoare de intentie – care sa fie afisat de fiecare data cand intri pe blog (pentru ca, si eu, ca multi altii, caut de munca) dar am zis c-ar fi agasant si eu, personal, n-as intra pe un blog care mi-ar vara de fiecare data sub nas aceeasi si aceeasi cerere mai mult sau mai putin disperata. Pe de alta parte, nici nu stiu in ce masura m-ar angaja pe mine cineva, in functie de o scrisoare de intentie si de continutul acestui blog.

Revenind… nici nu aveam de gand sa spun despre intentiile mele, dar am zis sa zic… adica, de ce sa nu zic? Zii domne, ca doar d’aia ai blog personal! Revenind (pentru a doua oara in acelasi paragraf) am vazut, in ultima perioada, o puternica afluenta a filmelor S.F. despre un viitor in care omul se ascunde si se apara dincolo de masinarii, dincolo de alte trupuri umane sau robotice. Filme proaste, amandoua, si anume Gamer si Surrogates; filme supra-mediatizate, cu actori buni, actori de actiune credibili (Gerard Butler si respectiv Bruce Willis – cel care dac-ar fi jucat in Titanic l-ar fi salvat -) dar care releva o tema asemanatoare, aratand o hiperbolizare a unor temeri sociale: ascunderea dincolo de tehnologie; indepartarea de contactele inter-umane; etc.

Am observat astfel de temeri prezente chiar si cand vine vorba de anumite forme de socializare si interactiune umana on-line actuale (blog, YM, networking, etc.). In ce masura sunt acestea veridice? In societatea romaneasca cred ca nule. IT-istul nostru nu e gras si neingrijit, ci jmekerasul de la colt sau baiatul in costum si Passat; politistii nostrii nu sunt Dragos Bucur si Cabral , ci grasi, prost platiti si flegmatici etc. asa ca noi nu ne aliniem societatii americanizate si e mult de rau… dar pe alocuri si de bine. E clar ca romanu’ n-o sa-si permita sa implementeze niciodata surogati sau jocuri in care sa controleze alte persoane pentru simplu motiv ca n-are un nivel economic permisibil.

Pe de alta parte, vorbeam chiar si la Facultate despre posibilele daune ale emiterii la T.V. ale slujbelor bisericesti care trebuiesc traite la – un – loc, ca o comunitate vie, nu una care sade in fotolii sau pe canapele si priveste un teatru sacru, dar total departe de viata ei (sau a lor, pentru ca nici nu pot fi numiti o comunitate)… asa, nu vreau s-o lalai. As vrea sa am si eu un blog.post in care chiar sa comenteze aia 50 (ca sa nu zic 100) de oameni care intra la mine pe blog.

Serios acum… ce parere ai? Se va ajunge vreodata la S.F.urile mai sus mentionate sau sunt doar niste hiperbolizari alarmante, dar care nu vadesc o tendinta reala…

Hai domne, zii si tu ceva ca promit eu solemn ca nu sterg niciun comenatriu (poate-l cenzurez daca-i prea vulgar).

P.S. Poate sunt enorm de subiectiv pentru ca actuala iubita, care ma asteapta in pat fumand o tigara, este intalnita initial pe internet. Problema e ca noi ne pupam, facem sex, interactionam cat se poate de real si ne impartasim sentimentele fizic si verbal (am niste vanatai de zici ca m-au prins cu droguri… glumesc).

P.S. 2 Tre’ sa scriu un blog.post despre Baieti Buni si continuarea serialului in versiune de filme, adica Contra Timp 1 si 2 (muama, in 2, are Florin Piersic Jr. un rol de toata bestialitatea vuliudiana).

Buciumeni aka. Ţâţa

Si am luat si eu vineri, intr-un final apoteotic, carnetul si normal ca a trebuit sa conduc eu de la Pipera pana la bunica si apoi acasa, cu mama in dreapta si cu iubita mea in spate (imi pare rau iubita ca stai deocamdata in spate… remediem noi situatia).

Mama era sa sara la vreo cativa soferi care mi-au taiat calea si sa-i bata cum n-au mai primit bataie decat de la mamele lor, dar in schimb n-au fost incidente (babele calcate pe trecerea de pietoni nu se pun. Ce sa le fac daca nu se asigura?). Imi pare rau ca n-am avut cand sa ma vad cu Cyber (dar puteai sa ma anunti si pe mine cu cateva zile inainte ca vii in Bucuresti. Dude, imi pare rau… stiu ca te-ai suparat) dar asta e, n-au intrat zilele-n sac.

Seara am fost la concert la Alina Manole (foarte frumos canta) impreuna cu ‘ubita si Ralu , iar a doua zi, dis de dimineata (eu m-am trezit pe la 8 - ne culcaseram pe la 2 noaptea - pentru ca nu pot sa dorm mult daca beau cu o seara inainte) mi-am trezit pisicotul si am plecat spre Buciumeni aka. Ţâţa (am mai vorbit eu despre un han de pe acolo), loc in care unchi-miu tocmai si-a achizitionat parte dintr-o mare gospodarie.

Acolo nu s-au intamplat prea multe, dar a fost o liniste zdrobitor de relaxanta (asa c-am zis sa urc niste poze, restul fiind ganduri si amintiri mai incete decat instantaneele).

Muşchi (la picioare)… în urcare.

Văcaru’ Nelu (de fapt Tiberiu).

Mărăcinii ţâţii.

Zâmbet de toamnă (însorită).

Întâlnire (la umbra pietrelor adormite).

Pinguinu’ meu frumos (şi al naibii de drăgăstos).

Căluţii (au plecat la colindat).

Căutarea eului…

… şi nebunia aferentă (mamă ce dantură am).

Somnul… (dintre mic dejun şi prânz).

Şi singurătatea… (după nebunie şi somn).

Am luat carnetul!

Restul e tacere…

P.S. E tacere da’ am scapat de cea mai mare angoasa pe care am putut s-o am eu de cand ma stiu. Nici bacul, nici admiterea la facultate, nici restantele toate (adica niciuna ca n-am niciuna) nu se pot compara cu aceasta (poate toate 4 sesiunile de pana acum, puse cap la cap). Et la comedie c’est finie (nu stiu dac-am scris bine).

P.S. 2 Nu pot spune ca sunt fericit… dar sunt linistit pana la Dumnezeu si inapoi pentru ca nu mai am acel bazgaune care sa miaune regulat prin cap’sorul meu.