Olympos – AudioBook

Mai am o oră şi ceva până la plecarea mea spre terenul de fotbal american. Voi fi Side Judge. Este surprinzător că în această dimineaţă mai ştiu cum se joacă sportul ăsta. Aseară credeam că azi o să realizez că de fapt îmi place handbalul şi că eu chiar n-am nicio treabă cu fotbalul american. Mă rog, trebuie să fie un început pentru orice.

Ca să nu mă mai gândesc la viitoarea, sper eu nu şi scurta activitate de arbitru, m-am hotărât să scriu un blog-post despre cel mai recent audiobook terminat de ascultat: Olympos, de Dan Simmons, continuarea romanului Ilium de acelaşi autor. Partea cea mai ciudată este că nu găsesc informaţii despre acest audiobook. L-am ascultat, este autentic, am verificat cu versiunea în limba română, este aceeaşi poveste, dar google-ul nu vrea să-mi arate nicio versiune cumpărabilă. Oricum, naratorul, cel-fără-de-nume, a fost bun. Nu a fost excepţional, a avut unele scăpări şi ruperi de frază, unele intonaţii pe care nu le-am considerat potrivite dar, între el şi conversia groaznică în mp3 a cărţii audio, Olympos a reuşit totuşi să mă prindă.

Nu ştiu acum dacă este Olympos cu adevărat mai bun ca Ilium, pe care l-am citit în limba română, dar pe mine m-a prins. Din nou, poate fi din cauza faptului că am umplut cu această carte timpi morţi în care cealaltă opţiune ar fi fost să ascult motoare de maşini, claxonări, şuşoteli omeneşti şi alte sunete stradale, în timp ce pentru Ilium a trebuit să dedic timp. Poate este pentru că mă obişnuisem cu personajele deja. Nu ştiu, părerea mea este totuşi că merită să rabzi Ilium pentru Olympos.

Personajele, principala mea problemă cu Ilium, sunt ceva mai atent conturnate, mai bine explicate, chiar dacă Mahnmut nu mai are parte de la fel de multe capitole, şi chiar mi-a fost dor, de-a lungul cărţii, de nişte dialoguri savanto-puerile între el şi Orphu.

Naraţiunea a crescut pe lungimea găurilor negre şi a ajuns în bălării la un moment dat, dar cu un final romantic, aşa, de duminică dimineaţă. Nu ştiu de ce mereu se ajunge oarecum în bălării când vine vorba de teleportări cuantice şi lumi paralele. Probabil e natura umană. Peste toate astea trimiterile literare sunt acolo încă din prima carte numai că Simmons nu are încredere în intelectul cititorilor săi, şi pe bună dreptate nu ar trebui să aibă, şi explică toate, toate referinţele lui, mici şi mari.

Una peste alta, Olympos este mai bun ca Ilium, audiobook-ul este rip-uit prost, dar dacă te prinde naraţiunea reuşeşti să uiţi. Imediat după Olympos m-am apucat de Dark Tower 3 care a început cu atacul uni urs robot. Pe bune… un urs cu o antenă parabolică în frunte…

Warm Bodies

… ceva nu se leagă. Nu ştiu ce.

Warm Bodies este o comedie/poveste de dragose/S.F. cu zombie, care vrea să parodieze Twilight în acelaşi timp parodiind toate filmele clasice de dragoste în acelaşi timp parodiind S.F.urile apocaliptice. Asemănător cu În vremea cometei a lui Wells. De fapt, nu prea are legătură de context, dar de la început până la final pune întrebarea “Şi totuşi, dacă dragostea, comunicarea, iubirea şi apropierea pot vindeca societatea?”

Trebuie să recunosc că umorul filmului m-a prins, şi avem parte aici şi de umor verbal şi de umor vizual, dar niciunul dintre cele două nu este ieftin. Poate prea calculat, prea… îndesat acolo, dar nu ieftin.

Universul zombie-lor este bine închegat. Zombie mănâncă creier pentru că astfel preiau din amintirile şi trăirile persoanei a cărui creier îl mănâncă şi simt că trăiesc din nou. La un moment dat renunţă şi devin doar os şi os (de la zicala “piele şi os”).

Actorii îşi fac treaba. Nicholas Hoult este un actor foarte bun (a început cu Skins, a jucat în cel mai recent X-Men), Teresa Palmer seamănă destul de mult în unele cadre Poker Face (Kristen Stewart) iar restul actorilor sunt şi ei pe acolo.

Numai de laudă, teoretic, la filmul astă. Şi totuşi, ceva nu se leagă. Ceva nu s-a legat nici la Zombieland şi ceva nu s-a legat nici la Shaun of the Dead. Cel puţin pentru mine. Lipseşte substanţa. Sunt îndesate într-un singur loc prea multe glume pe prea multe teme şi devine totul prea programat. Îşi pierd sufletul genul ăsta de filme. Vor să fie deasupra producţiilor Mel Brooks sau Scarie Movie, intelectual vorbind, dar nu reuşesc să prindă esenţa şi s-o eleveze.

Indiferent, Warm Bodies este un film care, după umila mea părere, trebuie văzut. Doar d’aia.

The Dark Tower I: The Gunslinger – Audiobook

Am terminat de ceva vreme de ascultat The Gunslinger, primul volum din seria The Dark Tower, serie de cărţi semnată Stephen King. În ceea ce priveşte audiobook-ul, deşi l-am lăudat pe George Guidall pentru nararea American Gods, trebuie să recunosc că The Dark Tower nu prea i s-a potrivit. După ascultarea primului volum l-am ascultat şi pe al doilea, despre care voi vorbi cu altă ocazie, şi trebuie să recunosc că Frank Muller, narator cu accent american, nu englezesc, se potriveşte mănuşă universului în care îşi duce veacul The Gunslinger.

Despre ce e romanul? Roland, ultimul gunslinger – pistolar (după rezumatul de la începutul următoarelor cărţi, un fel de cavaler care luptă pentru dreptate), aleargă după Omul în Negru, un magician care-i va arăta calea spre Turnul Întunecat. Lumea lui Roland a “mers mai departe” (nu ştiu cum a tradus Nemira “the world has moved on”, dar nu cred că s-a descurcat mult mai bine ca mine) iar vechile formaţiuni statal-social-administrative s-au ruinat. Roland se întâlneşte în pustiu cu Jake, un copil de 10-11 ani care-l salvează de la inaniţie.

De ce vrea să ajungă Roland la Turn? Ce-i cu magicienii? Nu am aflat exact nici după cea de-a doua carte, dar se zice că o călătorie lungă e mai interesantă că destinaţia.

Din păcate, prima carte din The Dark Tower e proastă. King încearcă construcţia personajului şi a universului, dar universul este extraordinar de sărăcăcios (şi este fie o lume paralelă fie un viitor al lumii moderne) iar personajul cam previzibil. De altfel, fie voit, fie nu, indiferent, nu contează, prima carte dă impresia unui western de duzină.

Un coleg de la serviciu mi-a spus însă că următoarele cărţi sunt mai bune, nu din informaţii proprii, ci veşti auzite din alte părţi, aşa că am răbdat firul narativ al primului roman, plin de flashback-uri pe care personajul mărturiseşte că nu le-a mai avut până la momentul evenimentelor relatate în carte, în primul rând deoarece această serie de cărţi este considerată printre cele mai bune S.F./Fantasy-uri din toate timpurile aşa că merită oleacă de suferinţă.

Da… The Gunslinger este o carte fie pentru fanii Stephen King, fie pentru pasionaţii serioşi de fantezie americană. Altfel, poţi trece peste.

P.S. Sincer… m-am apucat de seria The Dark Tower şi pentru c-am auzit că urmează să facă filme şi seriale pe baza cărţilor iar în rolul principal va juca Russell Crowe aşa că nu m-am putut abţine.

CNFA 2013, Etapa a II-a

Se pare că în ultima vreme n-am timp decât de fotbal american, pe blog… sper să revin la articole cu subiecte diversificate.

După ce în prima etapă, jucată la Bucureşti, Cluj Cursaders, campioana en titre, a trecut fără probleme de tânăra echipă Bucharest Warriors cu scorul de 46 la 0 şi după ce Timişoara 89ers a reuşit, printr-un atac terestru, să învingă cu greu vice campioana sezonului trecut Bucharest Rebels, cu scorul de 14 la 8, la sfârşitul de săptămână ce stă să vină vom avem parte de cea de-a doua etapă a Campionatului Naţional de Fotbal American, disputat la Cluj-Napoca şi Timişoara.

Sâmbătă, pe 11 mai, pe terenul din Parcul Sportiv Universitar Prof. Dr. Iuliu Hatieganu, începând cu ora 12.00, echipa Cluj Crusaders va fi gazda echipei din Bucureşti, Rebels. Ocazia unei revanşe pentru bucureşteni, care au pierdut titlul sezonului trecut în faţa jucătorilor din Cluj, acesta va fi meciul prin care Crusaders îşi va putea arăta dominaţia asupra sezonului actual. Se schiţează un meci frumos, echipa din capitală ajustându-şi atacul aerian cu care a ameninţat de câteva ori echipa din Timişoara în etapa trecută.

Pe 12 mai, Duminică, de la ora 11 Bucharest Warriors va începe partida în faţa Timişoara 89ers, la Bază Sportivă Textila din Timişoara. Echipa de pe malul Begăi a făcut un meci frumos în faţa Rebels în etapa trecută. Pentru jucătorii de la Warriors acesta va fi un alt meci greu, important pentru evoluţia lor.

În această etapă se pot hotărâ meciurile din cele două finale, mică şi mare, a Campionatului. Dacă atât Crusaders cât şi 89ers vor câştiga cele două partide, îşi vor disputa, trofeul de campioană a României în anul 2013, pe 16 iunie, la Cluj-Napoca.

P.S. Am urcat acest post pe blog-ul personal în speranţa că am şi vreun cititor timişorean sau clujean care nu să nu fi aflat de meciuri şi, din curiozitate sau pasiune, să ajungă la ele.

Flag Football – De Pasti, in Parcul Sebastian

Primăria Sectorului 5 a organizează zilele astea, că tot sunt atâtea zile libere pentru copii şi părinţi, un festival “al tradiţiilor de Paşte” în Parcul Sebastian. Cu această ocazie, printre alte tradiţii româneşti pascale, cum ar fi Kangoo Jumps sau Zumba sau Egg Hunting s-a strecurat şi tradiţionalul meci de Flag Football (pentru necunoscători, Flag-ul este o variaţiune non-contact a Fotbalului American).

Din păcate n-am putut ajunge pe acolo deoarece plec din Bucureşti, dar Ovidiu şi, din câte am înţeles, alţi colegi de la Bucharest Dacians, vor fi acolo pentru a da instrucţiuni de folosire a balonului oval şi cu şiret, pentru a arunca o pasă şi a face o intercepţie. Mai sunt şi azi, pe 3, dar şi pe 6 începând cu ora 17.

Nu ştiu exact cum se ajunge pe acolo, dar dacă eşti prin zonă poţi da o ochiadă, măcar la instructoarele de Kangoo Jumps dacă nu la flag-areala între copii.

P.S. Fotografie Ovidiu Secu.

P.S. 2 În schimb, să vă aducă puţină linişte şi oleacă de bunătate, lumina Învierii Domnului.

CNFA 2013: 89ers@Rebels

Astăzi, 28.04.2013, începând cu ora 11.30, s-a disputat cel de-al doilea meci din prima etapă a Campionatului Naţional de Fotbal American 2013. Timişoara 89ers a fost găzduită de Bucharest Rebeles la Complexul Sportiv Ion Tiriac din Capitală. Meciul a fost unul echilibrat, cu un rezultat surprinzător, cel puţin din punctul meu de vedere.

Recunosc că am ajuns cu vreo câteva minute întârziere, dar la timp pentru a vedea primul play important al meciului. Rebels aveau mingea şi jucau un play de pasă. Receiverii au fost ţinuţi foarte bine, QBul de la Rebels s-a ambiţionat, a aruncat mingea, cornerul 89ers şi-a ajustat cel mai bine poziţia pe teren şi să bucurat de prima intercepţie a meciului. Timişoara a dominat, din acel moment cel puţin, aproape toată repriza. Au marcat un touchdown fără a reuşi să înscrie şi punctele extra apoi a urmat un fumble al celor de la Rebels recuperat de 89ers.

A urmat un al doilea touchdown 89ers fără extra puncte reuşite. Spre finalul meciului ofensiva Rebels a descoperit o gaură serioasă în linia secundă a celor de la 89ers. Fix pe centru, la vreo 20 de iarzi de linia de scrimage. O primă pasă, la ţintă, nu a reuşit să fie prinsă de receiver dar o a doua a făcut ravagii. Rebels au înscris spre finalul primei reprize, reuşind şi o conversie de 2 puncte.

Cea de-a doua repriză nu a pornit însă bine pentru echipa bucureşteană. La unul dintre primele snap-uri, centrul nu reuşeşte să facă conexiunea cu QBul, are loc un fumble care este recuperat de 89ers în jumătatea de teren a celor de la Rebels. A urmat un fumble al jucătorilor timişoreni recuperat tot de ei. Nu reuşesc însă să înscrie şi, revenită mingea la Rebels, RBul face fumble iar Timişoara recuperează din nou.

Cea de-a doua repriză se încheie fără scor în urma unei intercepţii a celor de la 89ers. QBul Rebels a fost presat, ştia că se scurg ultimele minute ale meciului şi încearcă o pasă disperată care ajunge în mijlocul a trei jucători timişoreni.

Trebuie menţionată linia ofensivă a celor de la 89ers care a oferit protecţie QBului şi linii bune RBul, 89ers axându-se pe running mai degrabă decât pe pase. Tot de la 89ers am avut şi satisfacţia de a vedea un sack la QBul celor de la Rebels. De partea cealaltă trebuie aplaudată încredere şi devotamentul celor de la Rebels pentru jocul de pase. Chiar dacă a dus la intercepţii, a fost şi cauza touchdown-ului lor. Cu puţin mai multă atenţie şi răbdare din partea QBului şi rute mai sigure din partea receiverilor, atacul aerian al celor de la Rebels ar putea deveni impresionant. A fost un meci bun, dominat cu puţin de cei de la 89ers care şi-au însuşit victoria, scorul final fiind 89ers 12 – Rebels 8.

P.S. Am fost impresionat şi de arbitrii care nu lăsau play-urile să continue mai mult decât era necesar, încercând să prevină accidentările inutile.

P.S. 2 Din păcate, următorul meci din Bucureşti va avea loc luna viitoare, tot la Complexul Sportiv Ion Tiriac, Rebels fiind gazdele tinerilor jucători de la Warriors, într-o dispută bucureşteană ce nu ar trebui ratată de niciun amator al fotbalului american.

P.S. 3 Un lucru m-a deranjat la organizare. Exista o persoană cu microfon şi boxe care anunţa, din când în când, play-uri şi alte evenimente de pe teren. Foarte, foarte rar. Fotbalul American este un joc mai greu de urmărit din tribune. Dacă nu ar fi existat spectatori aş fi înţeles ca anunţurile să fie rare, dar având în vedere că erau vreo 50-100 de oameni care veniseră să vadă meciul, mi s-ar fi părut normal ca unul dintre arbitrii să aibă un walkie talkie linie directă cu amfitrionul şi să-l anunţe play cu play down-ul, yarzii şi play-ul ce tocmai s-a jucat iar din când în când timpul până la terminarea meciului. Nu ar fi fost complicat, nu ar fi fost greu şi am fi fost şi noi, spectatorii, la curent cu evenimentele din teren.

Campionatul National de Fotbal American 2013

ÎNCEPE AZI!!!

Din păcate eu n-o să merg la niciun meci, pentru că am zis că nu ies din casă până când nu termin Dizertaţia (şi trebuie să observi că am scris cu literă mare). Totuşi, nu m-am putut abţine să nu fac şi eu un tabel cu evenimentele următoarei luni jumătate.

În CNFA 2013 participă un număr record de echipe, din câte ştiu eu, şi anume 4, două din Bucureşti: Warriors şi Rebels (Rebels s-a desprins din Warriors în primăvara anului trecut dacă-mi aduc bine aminte), o echipă din Timişoara: 49ers şi deţinătoarea trofeului din 2012, campioana Ro Bowl 2012, echipa din Cluj-Napoca: Crusaders.

Pentru necunoscători, în Campionatele de Fotbal American nu se joacă tur-retur datorită caracterului violent al jocului ce provoacă multe accidentări (în NFL nu joacă nici fiecare echipă cu fiecare echipă, dar în Fotbalul Canadian, variaţie a Fotbalului American, se joacă tur-retur, fiecare cu fiecare).

În CNFA 2013, având în vedere numărul mic de echipe, va juca fiecare echipă cu fiecare echipă iar locaţiile meciurilor au fost trase la sorţi anul trecut, la întâlnirea Federaţie din toamnă.

O premieră pentru echipele din România este faptul că vor juca un număr mare de meciuri într-un timp atât de scurt. Într-o lună de zile, toate cele 3 echipe vor juca câte trei meciuri, având pauză de o săptămână.

Astăzi e cam târziu să ajungi la meci, dacă nu te hotărâseşi deja, dar mâine joacă 89ers @ Rebels de la ora 11.30 undeva pe lângă Cora Pantelimon, la Complexul Sportiv Ion Tiriac. De asemenea, după Paşte, vor fi meciuri în Cluj, Timişoara iar pe 25 Mai, tot la Complexul Sportiv Ion Tiriac, va avea loc derbiul local între Warriros şi Rebels.

Foarte important, finalele campionatului se vor disputa în Cluj-Napoca, pe Cluj Arena, sau cel puţin aşa a promis Federaţia, chiar dacă în exact aceleaşi zile se ţine Etapa Naţională de Atletism. Vom vedea… poate ne vom putea bucura de un Ro Bowl 2013 televizat.

P.S. Pentru cine nu ştie: Cluj Arena şi Cluj Arena Wiki. O BIJUTERIE!!!

P.S. 2 Poate ar fi timpul să-şi facă şi Rebels o siglă.