Targul de Carte GAUDEAMUS

Ieri am hotarat cu Diana sa merem la Gaudeamus sa vedem ce carti au aparut. Scuza, plauzibila de altfel, si implinita in timpul vizitei pe acolo, a fost intalnirea cu Andrei. Culmea ca atunci cand am ajuns noi acolo Andrei tocmai plecase sa-si cumpere bilet pt. tren. Pana la urma ne-am intalnit cu el si ne-a aratat viitorul robot pt. bibleotecile publice. Super cool, sper sa-i iasa.

Revenind, astazi deci mi-am miscat fundul obosit dinaintea calculatorului si, dupa o scurta oprire la posta, undea a trebuit sa las niste bani, m-am indreptat, pe jos, spre locul de intalnire cu Diana, si anume statia de metrou Obor. Am ajuns eu cam devreme dar am avut putin timp sa-mi recuperez niste ganduri inexistene ce se intampla sa zboare prin acea zona a Bucurestiului exact in perioada asteptarii mele. Asa se intampla de obicei cu gandurile, zboara si uneori le prinzi, alteori le pierzi. Uneori te bucuri si alteori te intristezi, indiferent de soarta gandurilor.

Am mers noi ce-am mers cu metroul iar apoi cu masina 331 pana cand am ajuns intr-un final la RomExpo. Privelistea din zona RomExpo era un aparte. Parca scoasa dintr-un film horror. Frigul ce trambiteaza iarna domina atmosfera, asa cum o face de ceva vreme prin intreaga capitala, in anuntarea fulgilor de nea. Pe langa acesta, o ceata, parca rasarita din suma tuturor aburilor lasati in urma de corpurile incalzite de sangele ce curge neoprit, ale oamenilor si animalelor urbane, se lasase peste Casa Presei Libere, ca o mantie ce facea din semeata cladire o imagine basmatica.

In jurul pavilionului central desigur, era pustiu. Frigul gonise orice vizitator ce in zilele calduroase s-ar fi plimbat agale pe aleile largi ale complexului. In schimb, cum am intrat in cladirea ce acoperea marele targ de carte dam cu nasurile de o mare, mare puzderie de fiinte umane, in cautare de invatatura, sau pur si simplu in plimbare pe acolo pentru ca, dincolo de toate, Gaudeamusul a devenit si o atractie mondena nu doar culturala.

In primul si-n primul rand as dori sa mentionez ca dispretuiesc pavilionul central. Ca sa ma intelegi bine… IL DISPRETUIESC!!! De ce? Recunosc, ideea cerculrilor si a tuturor standurilor ce le colonizeaza este reusita dar in schimb zona centrala, acolo unde se gaseau cele mai de seama Edituri, era aglomerata si prost organizata. Intr-o geniala sclipire de originalitate, Humanitas era amplasata cumva central-coltistic-pe bucati, Tritonic avea vreo 2-3 standuri prin tot centrul desi… Nemira, iubita editura a oricarui fan S.F. era desigur frumos si atent organizata astfel incat omu’ sa se poata plimba pe acolo.

Ce mi-am cumparat de pe la Gaudeamus? Sa vad daca pot sa-ti zic in ordine. De la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane mi-am luat “Dogmatica” Sf. Ioan Damaschin, pe care de mult o ravnisem si care a fost destul de ieftinuta (10 lei). Trebuie sa mentionez ca tanarul vanzator probabil viitor calugar, era foarte antipatic. Caracteristic unui membru al Biserici care se considera atat de mult mai sfant ca ceilalti oameni de varsta lui. Cred ca i-ar fi pierit pitpalacul daca i-as fi spus cati ani am vandut eu educatiei oferite de B.O.R. Ma rog, nu conteaza, doar ca m-a enervat tonul cu care mi-a vorbit pentru ca initial vroiam sa-mi cumpar si cele trei volume din Dogmatica lui Staniloae dar erau prea scumpe si nu aveam bani. Eu am glumit si-am spus “Lasa ca le gasesc la bibleoteca…” si la care vanzatorul de acolo “Pai si Dogmatica lui Damaschin o gasesti la bibleoteca.” Daca as fi fost intr-o zi proasta l-as fi bagat undeva unde n-a mai apucat sa fie de la nascare si i-as fi lasat cartea acolo dar eram foarte bine dispus datorita cartilor ce ma inconjurau si sincer… datorita tumultului vesel ce este de gasit la astfel de targuri, tumult care ma influenta puternic.

De la niste oameni foarte draguti cu multe carti in engleza mi-am cumparat “The Christmas Books” a lui Charles Dickens lansata in seria Penguin Popular Classics. Am ajuns pana la urma la Tritonic si acolo am dat peste Neil Gaiman. Langa zeii lui americani era si o carte S.F. a unui roman despre care am citit ca nu e tocmai cea mai reusita opera de arta. I-am impartasit aceasta idee Dianei si domnisoara ce statea langa stand imi intinde zambitoare cartea. Un lucru ciudat pe care l-am observat este ca… vanzatoarele dragute, subtirele, decoltate si zambitoare, erau acolo mai mult de postament. Nu prea vorbeau desi nu inteleg de ce si nici nu vreau sa fiu misogin si sa fac supozitvii porcoase, dealtfel caracteristice mie. De la Tritonic am luat ultimele 2 numere Sci-Fi Magazin (astuia i-am pus link ca sa-i fac reclama pentru ca merita si cititorul de S.F. o revista de gen, eventual si editata in conditii ceva mai potrivite unei lansari lunare).

Apoi, de la revista Sci-Fi Magazin a lui Tritonic am trecut la… NEMIRA! RAIUL S.F. Acolo am gasit VOLUMUL 4 din “LUMEA FLUVIULUI” a lui Farmer numit “Labirintul Magic”. Ce pot sa-ti spun despre Farmer si aceasta lume inventata de el. Trebuie citite cartile. Nu pot sa-ti rapesc satisfactia de a te delecta cu un S.F. de nota 10. Mi-e imposibil si sincer nu ma simt demn pentru a scrie despre aceasta opera literara a fictionarului stiintific (sincer, nu sunt asa smerit, dar mi-e lene sa mai povestesc ideea generala dar… am pus link la numele “lumea fluviului”. Meri acolo si vezi). Desigur, de-a lungul celor 4 volume se poate observa si o dezvoltare importanta a stilului literar a lui Farmer. Este o metamorfoza normala, fireasca, o imbunatatire calitativa si cantitativa a scriituri sale.

Ultima carte cumparata a fost de la Humanitas, si anume “Frumoasele Adormite” a lui Yasunari Kawabata, primul nipon, castigator al premiului Nobel pt. literatura. Cartea este interesanta pentru ca deja am citit vreo 20 de pagini din ea si trebuie sa admit ca are un spirit melancolic aparte. Un spirit melancolic responsabil, viu, aparent prezent in toate cartile sale, dupa spusele din scurta bibliografie de la inceputul cartii.

Dintre cartile pe care NU am putut sa le cumpar as dori sa mentionez “Gramtica limbii Japoneze” de 43 de lei, de la Niculescu, cele trei volume din Staniloae de 70 de lei si desigur “The Greek New Testament” editie critica pe care nu am gasit-o si care aparent era cam scumpicica.

Cam atat. Si ca sa nu uit, Gaudeamus mai este deschi si maine intre 10 si 18, din cate-am inteles. Nu e niciodata prea tarziu sa tragi o fuga mai ales ca acum ai ocazia sa prinzi si mici reduceri ce se vad daca ai de gand sa cumperi un numar considerabil de carti.

P.S. Am dat pe o cafea mica, de altfel, 2.5 lei. BASTARDS!