Cititul, intre sex si calatorie

Deci… nu este un blog despre citit, intre o partida de sex si o calatorie. Cine ar scrie despre asa ceva? De fapt, la cati oameni scriu in ziua de azi pe propriul blog si la ce subiect neintaresant am ales sa abordez, desi are un nume atat de stufos, nimic nu ma mira. Astfel, acest blogpost nu este despre sex deoarece acel sport extrem il practic rar fiindca ma doare spatele de la el si in 99.9% din cazuri am ajuns cu inima franta si fara bani in portofel. Altfel acest blog nu este despre calatorii deoarece ele iti cer mult timp liber si multi bani. Nu ca nu mi-as permite din cand in cand dar incerc s-o las mai moale in timpul facultatii fiindca sesiunea-i dupa colt si sincer nici nu stiu ce haine va purta.

Acest blog este despre citit. In totalitate. Nu despre ce-am citit sau cand am citit ci despre DE CE am citit si UNDE am citit. Anume, sunt 3 locurile pe care le aleg pentru a citi. Primul, probabil cel mai rar molestat de fundul meu obosit, este acela al fotoliului din sufragerie. De ce? deoarece acest loc necesita multe preparatiuni preliminarii. Pentru a citi in sufragerie trebuie sa-mi asamblez picapul, sa-mi asez discurile cu muzica putin clasica in sir si sa fac ini-mini-maini-mo cu ele pentru a alege unul. De fapt, cand stiu despre ce-i vorba in carte, aleg o muzica pe masura. Mai calma sau mai suparat. De asemenea, dupa ce termin de asamblat picapul si ma chinui sa-mi aduc aminte pe ce merg discurile mari (pe 33 sau 45) trebuie sa cobor la magazin si sa-mi aleg un vin dulceag, nu prea dulce, nu prea licoros dar totusi destul de apetisant si statornic, astfel incat sa ma tina cateva ore de citit si sa nu adorm dupa ce termin primul pahar. *Deci e ca si atanci cand mergi cu o tipa la un restaurant mai cu spil si ajungeti intr-un final la ea sau la tine acasa.

Cel de-al doilea loc de citit, folosit cel mai des seara, inainte de culcare dar si in zilele obosite cu lumanarele si muzica englezeasca de-ti vine sa-ti plangi neamurile vii dar care au de gand sa moara (si toate au de gand sa moara pentru ca viata aci nu-i vesnica) este desigur patul. Desi, patul te imbie la somn asa ca de obicei ajung sa adorm dupa vreo 20-30 de pagini si sa uit pe deasupra sa pun semn la carte. Norocul meu ca-mi aduc aminte pe unde-am ramas cu naratiunea sau cu mai stiu ce discurs filozofico-dogmatico-stiintific. *Deci e ca si cum ai face sex cu o tipa de care nu mai ai chef si de care te-ai saturat dupa o relatie lunga si care vezi ca nu ajunge la nici un rezultat, partida in timpul careia esti prea plictisit sa mai faci orice si adormi repede.

Cel de-al treilea loc de citit este desigur… TRANSPORTUL IN COMUN. De ce? Pentru ca el iti mananca in fiecare zi, cel putin in Bucuresti, de la minute la ore bune si sincer, nu prea ai ce vedea pe drum, asta daca nu esti cumva vreun budist ce admira viata in forma ei naturala, vreun crestin ce cauta revelatia naturala a lui Dumnezeu sau, in cel mai rau caz, un om caruia-i plac masinile de diferite culori si forme ce stau in trafic la fel ca si tramvaiul/troleul/masina. Si sa nu excludem metrourile pentru ca atata lume sta la metrou dimineata incat nu apuci decat sa-l prinzi pe al doilea si asta daca faci pe nesimtitul, nu de alta dar dimineata metrourile tind sa intarzie. *Deci aici e doar calatoria pentru ca eu unul n-am avut ocazia unor escapade amoroase in transportul in comun. Nu exclud, dar n-am avut parte, nu cunosc.

Acum DE CE am citit ce-am citit? In afara raspunsului clasic, si anume “din lipsa de chef pentru orice altceva”, am citit si citesc pentru ca orice carte, cat ar fi ea de stiintifica sau de suparata pe viata, te duce intr-o calatorie. Intr-o calatorie in care ai ocazia sa atingi o persoana necunoscuta tie pana in acel moment si anume, ei da, autorul. Absurd nu? E miezul noptii si-mi permit sa fiu absurd. Desigur, poate ai ocazia sa cunosti mult mai multe dar… in cel mai rau caz afli ceva despre autor. In cel mai rau caz pe deasupra celui mai rau caz, ajungi sa sti ca-l urasti pe autor. Tot e ceva.

Dincolo de asta, orice carte este ca o partida de sex cu persoana pe care-o iubesti. Totul incepe cu un preludiu, o prefata care la inceput iti displace dar odata cu trecerea timpului si cu dezvoltarea propriei experiente parca o doresti a fi din ce in ce mai stufoasa si mai elaborata facand astfel momentul inceperii cartii propriu-zise din ce in ce mai dorit. Apoi urmeaza inceputul. Mai tare, mai incet, mai cum vrei tu si cum vrea ea ajungand, desigur la punctul culminant, acolo unde ti-e imposibil sa te lasi de carte… sau de sex. De ce? Pentru ca probabil e deja prea tarziu si-ai trecut deja la final. La sarutari tandre sau la gafaituri spasmodice imbuibate cu satisfactie si dorinta sau, in cel mai rau caz, la opriri bruste datorita unor probleme diverse.

Concluzia… ce ma enerveaza cand tre’ sa trag o concluzie si cand colo eu scriu un blog doar pentru ca mi-a venit o idee in cap si mi-e lene s-o elaborez sub vreo oricare alta forma. Concluzia… citeste, nu-i ca sexul sau calatoria, nu compenseaza dar te satisface, intr-un fel sau altul.

P.S. Nu face prostii cu cartile. Si pe ele le doare.