Bateriile’s viitorul… (ce sa mai zic de lumanari?)

Astazi pe la ora 10 (22.00) stateam si analizam plictisit cea mai noua dintre productiile lui Mann (adica The Kingdom) incercand sa-mi dau seama daca omul asta este un geniul al filmului de actiune sau doar un prost si stateam de vorba cu o prietena, Ema, despre expresii cu subanteles intre baieti si fete cand PAC! Se stinge lumina, se restarteaza calculatorul, UPSul incepe sa urle ca disperatul in absurda lui incercare de a pastra in viata toata aparatura.

Imi zic desigur ca-i vreo pana de curent ce nu poate tine mai mult de 2 minute. Inchid totusi calculatorul, inchid si UPSul pentru ca scoate niste sunete de-ti vine sa-ti bati copii cand le auzi si dupa 10 minute de asteptat in vesnicul intuneric merg in sufragerie acolo unde se tine punga cea fara fund cu lumanarele albe folosite pentru chestiile alea in care pui apa si uleiuri frumos-mirositoare si pe care le incingi cu mai sus mentionatele lumanarele pentru a indeparta mirosul de fum din camera. Cred ca sti despre ce vorbesc.

Iau vreo 3-4 si le asez prin camera, le aprind si apoi merg sa-mi ung o felie cu ceva pateu vegetal, nu de alta dar a facut tata niste pepenasi murati de-ti sta matul in coada si fara ceva pe langa nu am o scuza sa mai ingurgitez din ei. In drum spre bucatarie mi-am adus aminte de filmele acelea din perioada pre-electricitate, in care umblau oamenii cu lumanari inainte privirilor, incercand sa bajbaie prin lumina fada camerele si holurile.

Si desigur ca mi-am mai adus aminte de o idee de-a maica-mii din care-am zis c-o sa fac si un S.F. pe care n-am mai avut rabdare sa-l scriu. Ea mi-a zis “Daca astia chiar ar vrea sa ne termine nu ar trebui sa ne dea o bomba nucleara sau sa ne impuste unul cate unul. Ne-ar taia curentul si de restul ne-am descurca singuri.” si desigur ca de acolo s-a pornit in bogata si perversa mea imaginatie o intreaga lume-post electricitate, unde s-ar fi descoperit buncare ceausiste facute dupa niste planuri rusesti menite sa asigure supravietuirea societatii comuniste in cazul vreunui atac cu EMP din partea Americanilor. Cu biciclete avand dinami puternici si baterii grele, copii mergand inca de la o varsta frageda la “cules” de electricitate.

Deci da, acum mi-am adus aminte de imaginea aia foarte interesanta. Nu conteaza sau conteaza dar poate prea putin. Ideea este ca dupa ce am mancat ceva cu greu, deoarece a trebuit sa cotrobai prin frigider cu lumanarea intr-o mana si a trebuit sa caut paine cu lumanarea intr-o mana etc. m-am intors in propria camera prin care lumanarile palpainde lasate de mine in urma aruncau umbre antropomorfe peste peretii ce fusesera odinioara verzi, acum prinzand o nuanta rosiatica, si parca imi ardea pipota pentru niste muzica, pentru ca literatura buna mere mereu bine cu muzica.

Telefonul s-a stricat de tot, electricitate nema si cautand printre sertarele mele prafuite, dau peste un CDplayer vechi de vreo 6 ani, de pe vremea in care CDplayerele portabile erau THE BOMB! desigur ca fara baterii. Caut prin casa baterii fara rost, merg pana la Non-Stopul de la complex sa cumpar, ma intorc, ascult vreo doua melodii, gasesc niste inceputuri de povestiri demult uitate printr-o agenda obosita si intunecata, ma gandesc la o imagine erotico-romantica ce-ar fi frumos de transpus in text si pe la a treia melodie si a doua pagina din “Lordul Luminii” revine curentul, asta dupa ce am mers mai mult dezbracat decat imbracat prin frig pana la complex sa iau 4 amarate de baterii.

Concluzia? E frumos sa astepti dar pierzi niste senzatiii…