La vanatoare de Mos…

24 decembrie 2007. Se lasase intunericul peste orasul atins de zapada. Ici si colo, copacii si tufisurile erau imbracate in haine de alb specificie anotimpului, strazile erau pictate in gri si zapada iar ceata, falnica ceata ce dainuia si in aceasta noapte, acoperea intreg orasul cu o patura de fantezie. Era timpul. Stiam ca era timpul si totusi pentru o secunda am ezitat atunci cand am pus mana pe sabia din perete. Am stat cateva secunde cu degetele atingand manerul pistolului-mitraliera si m-am intrebat daca fac, cu adevarat, ceea ce trebuie.

Prea multe ganduri. Am deschis geamul iar frigul mi-a asaltat toate simturile. Am asteptat vreo cateva minute, analizand lumea de afara, auzind colindele ce se rosteau in fiecare casa, lasand frigul sa ma sarute, lasand aerul de iarna sa-mi intre-n nari. Apoi m-am prins de pervaz, mi-am intepenit ambele picioare in geam si-am sarit in noaptea vesnica.

***

Incepuse sa miroasa a prajituri de abia scoase din cuptor. Incepuse sa miroasa a sarmala si carne de porc gatita. Incepuse sa miroasa a brad asezat la caldura, emanand acel gust acrisor si totusi dulceag. Eram pe aproape de EL…aproape ca-l simteam. Nu stiam pe unde ma aflam. Departe de Bucuresti oricum. Departe de tot. Era o padure, aproape de Targoviste cel mai probabil. Vroiam sa-l prind inainte sa infecteze Captiala cu acele minciuni numite cadouri. Cu acea falsa caldura ce avea sa dispara la cateva zile lasand oamenii sa tanjeasca dupa viitorul Craciun. Era cazul sa termine cu toate porcariile alea. M-am dus dupa miros la inceput. M-am asezat la umbra unui copac falnic ce ajuta la imprejmuirea unui luminis si am asteptat pentru cateva secunde. Miscare. Sunete incete si mirosul, mirosul puternic de Craciun imbatand intreaga atmosfera.

Am iesit de la ascunzatoarea intunericului si-am sarit peste persoana pe care n-o vazusem. Ne-am rostogolit prin zapada cu disperare si cand sa-i spintec gatul cu sabia am vazut ca nu era Mos Craciun. Am sarit doi metrii inapoi, mi-am pus sabia la loc si am vrut sa zic “Scuze…” dar baiatul dinaintea mea, cu parul lung, arborand un zambet dement, mirosind puternic a tot ce mirosea Craciunul isi scoase repede pistolul si inceput sa traga spre mine tipand “MORI! Agent al Mosului…!!!” M-am ferit de gloantele lui aruncate cu disperare spre mine si mi-am scos pistolul la randu-mi. Am inceput sa trag si el a inceput sa alerge spre mine tipand si aruncand gloante gata-gata sa ma atinga. Ne apropiam din ce in ce mai mult. Tot mai aproape pana cand am fost nevoit sa-i lovesc pistolul cu pistolul meu pentru a nu fii atins de unul din gloantele lui.

Atunci scoase cu repezeala o katana lunga. M-am ferit de-o lovitura iar a doua i-am barat-o cu propria sabie. “Ce dans admirabil…” gandeam in timp ce ne loveam mainile ce tineau pistoalele astfel incat sa nu ne impuscam, in timp ce ne atingeam lamele incercand sa ne spintecam unul pe altul. Un clinch puternic iar apoi sarituri inapoi. Intre noi erau vreo 10 pasi. A ridicat pistolul si-a vrut sa traga dar gloantele nu mai aparura. Nu mai avea. Am facut la fel. Nu mai aveam nici eu.

“Ce facem acum…” am spus incet, in timp ce-l priveam dincolo de pistoalele noastre. “Nu voi lasa nici un agent al Mosului sa ma doboare!” A spus el luand-o la guana spre mine cu katana ridicata deasupra capului. M-am ferit in ultima secunda. “Eu nu sunt agent al Mosului.” I-a spus parand cu sabia mea o a doua lovitura de katana. Am ramas blocati pentru cateva secunde. A afisat din nou acel zambet dement iar apoi si-a asezat katana in teaca.

“Atunci de ce esti imbracat ca The Punisher?” m-a intrebat el. “Si tu de ce naiba arati ca un DeadPool fara masca?” am raspuns la intrebarea lui cu o alta intrebare. “Pe bune? Adica, exact exact ca DeadPool? Seriously… asta vroiam, nu stiam daca-mi iese. Miscarile cum sunt?” “Proaste…seriously.” i-am raspuns in timp ce-mi puneam sabia inapoi in teaca.

“Tezeu” i-am spus intinzand mana. “Cyber” mi-a raspuns, in timp ce-mi strangea mana puternic, o dovada a fortelor noastre. Am stat vreo 10 minute asa in timp ce fata lui se schimonosi in toate formele incercand sa ma dovedeasca. “Enough of this bantha popo… ” a spus.

“Deci, ce au agentii Mosului cu tine? si de ce mirosi a Craciun?” am intrebat in speranta ca ne vom alia si-l vom dobora pe Mosul mai usor. “Vreau sa-l omor pe Mos Craciun si ei stiu asta asa ca ma vaneaza. Mi-au omorat monstrii de sub pat si odata au blocat o intersectie si eu n-am mai ajuns la o intalnire cu un ziar care nu avea de gand sa ma plateasca. Numa’ belele mi-au facut. Cat despre miros… sunt in camuflaj.” a spus in timp ce-a zambit cu mandrie.

“Aha… si pe Mosu’ de ce vrei sa-l omori?” “Pentru ca sunt EMO de Craciun si sunt The Grinch asa ca vreau sa-l omor, exista o scuza mai buna?” “Nu conteaza…” i-am raspuns. “Deci, vrei sa-l vanam impreuna?” “Da, esti un razboinic pe masura si ai fi un side-kick de folos.” Am ridicat din spranceana dar nu prea conta. Moarte Mosului era deasupra mandriei mele asa ca nu ma interesa ce parere avea acest Cyber despre mine sau de ce vroia sa-l omoare pe Mosul atat vreme cat vroia.

***

Dupa vreo 4 ore de asteptat am aflat ca Mosul era pe drum si mai avea pana sa ajunga la noi. Ne informase Fantoma Creat(z)a ca de abia ajunsese pe la ea asa ca nu mai era foarte mult dar ni se facuse frig. Am scos deci sticla cu tuica pe care-o luasem de acasa tocmai pentru acest gen de momente. Dupa vreo ora bausem continutul sticlei si incepuseram sa ne vaitam de femei si de locuri de munca si de facultati asa ca Cyber merse pana la capatul luminisului si aduse de acolo un bax de Guiness. “Il pusesem sa se raceasca…” s-a scuzat el pentru ca nu-l scosese din prima. Dupa ce-am baut si baxul de Guiness am auzit zurgalai si “HOHOHO!” peste tot dar nici unul dintre noi doi nu mai era apt de o lupta cu agentii Mosului, infamii elfi, sau cu Mosul insusi ce studiase artele martiale cu TziMna si wrestling cu Hulk Hogan. Pe deasupra mai avea si replici jmekere ca in filmele alea fara rost ale lui Guy Ritchie asa ca ne era imposibil sa-l infrangem in starea in care ne aflam. Eram amandoi constienti de asta.

“Bai… il prindem la anul!” i-am zis eu lui Cyber iar el a dat din cap si-a fugit langa un copac sa dea la boboci, ca asa face el cand bea bere.
***

Dimineata cand am ajuns acasa, mai mult mort decat viu pentru ca la un moment dat a aparut totusi haremul Mosului care nu stiu exact ce vroia dar a trebuit sa ne batem cu el pentru ca eram beti, am stat la masa, acolo unde erau sarmale, si ciorba de curcan si toate cele. Cand am ajuns inainte calculatorului am dat si cu ochii de mesajul asta pe care-l transmit mai departe tie, cu toata dragostea (adica, sa fim seriosi, te indragesc pentru simplul motiv c-ai avut rabdare sa ajungi la finalul acestui blogpost. Si daca nu te indragesc imi cer scuze dar ar trebui, si aici nu vorbesc despre indragirea aia combinata cu atractie sexuala ce face orgasme multiple… sau nu, ci la iubirea aceea prieteneasca… desigur, daca esti domnisoara ar putea sa fie si celalalt fel de indrageala, ala cu orgasme multiple… sau nu, I dunno):

“Aho, aho, prieten bun/Care stai pe mess acum/ Sau pe blogul cel nebun/Ia opreste-te din scris/Si-asculta ce-am de zis/Chiar de esti cu DND/BE RIGHT BACK sau BRB/Sper sa nu imi dai ignore/Ca iti spun un plugusor:/Nu prea vreau sa te stresez/Dar am zis sa iti urez/La Multi Ani si fericire/Liste de id-uri pline!/Multi vizitatori pe blog!/Si un an plin de noroc!”