Discutie cu tata…

Astazi stateam la masa si mancam cu ai mei, discutand despre armata, depre diferitele efective militare si de politie si am ajuns la Academia de Politie din Bucuresti iar de acolo desigur la Teologie si la faptul ca vreau sa ma transfer. Ca sa intelegi cate ceva din cele putine replici dintre mine si tata ar trebui intai sa-ti povestesc putin despre el si despre mine.

Tata este specimenul social perfect. Acea persoana buna la orice sport, inteligenta, desteapta dar totusi docila. Boy Scout dupa expresia populara americana, e acel gen de persoana pe care o respect din adancul sufletului datorita robotismului perfect, datorita perfectiunii mecanice pe care o are dar cu care nu pot fi de acord tocmai datorita perfectiunii. Sigur ai un prieten asijderea sau poate tu insuti esti acela. Daca esti acela, jos palaria.

Eu pe de alta parte sunt acea persoana diferita, imperfectiunea perfecta dupa cum as putea-o numi. Acea persoana nu nebuna, putin timida, putin tacuta, pe care orice grup o are. Acea persoana care este cel mai bun prieten al personajului principal. El este confidentul, cel fara viata sau istorie. Cel ce nu are trecut, prezent, sperante sau asteptari. Este acea persoana in care toata lumea se increde si are si de ce. Acea persoana fara vlaga, acea persoana animata de cei din jur. Sigur ai un prieten asemenea, poate tu esti acela.

Oricum, era logic ca progenitura unei persoane ca tata sa fie ceea ce sunt eu. Cel putin mie mi se pare perfect logic. Ma rog, nu stau acum sa explic pentru ca nu are rost dar revenind la discutie am ajuns la vesnica idee a tatei:

“Fa-te popa c-o sa-ti mearga bine!” Tata e moldovean deci are crestinismul in fiecare molecula. Desi nu merge la Biserica si zice uneori ca un popa sau altul e dobitoc sau prost sau afemeiat are totusi respect pentru preotime sau cel putin pentru parte din ea. Pe deasupra e constient ca un popa o duce mereu mai bine ca un om de rand tocmai pentru ca in sat, el fiind crescut pana pe la 16 ani la sat, inainte de a pleca la scoala la oras, popa era capul, poate chiar superior primarului.

“De cate ori o sa-ti spun ca nu ma fac popa!” i-am replicat deja enervat. A 5-a sau a 6-a oara cand port aceeasi discutie cu el si aud de la el acelasi indemn. Nu stiu daca poti sa intelegi dar consider ca atunci cand ajungi sa castigi bani din ceea ce este Sfant, pierzi tu ideea de Sfintenie. Am patit-o pe propria piele dar mai mult ca sigur ca-mi dai dreptate si fara exemplu. Nu sunt un crestin profund, nu sunt un practicant sever al crestinismului-ortodox dar totusi am un gram de credinta, intre indoiala, frica si speranta iar pe deasupra consider ca ceea ce considera lumea ca fiind Sfant trebuie respectat de catre cei ne-consideratori, ca fiind Sfant dintr-un anumit simt civic. Desigur ca noi traim in Romania iar simtul civic ne este pe undeva prin rect iar pe acolo nu-si baga nimeni cleoambele dar totusi…

“Atunci fa-te ceva…” mi-a raspuns tata. “Stiu cum e sa fii adolescent. Stiu cum e sa iei astfel de decizi dar trebui sa alegi. Pentru asta trebuie sa ai o amanta, o iubita ca sa simti o responsabilitate caci altfel vei pluti fara noima…” Ce logica simpla si totusi atat de complexa. Tata nu-i un om foarte cult dar acum realizez, ca in multe ocazie ca are o intuitie de o sclipire uimitoare, intuitie probabil conferita in parte de varsta si de experientele de viata.

“Nu-mi trebuie…” i-am zis eu. Trebuia sa spun ca n-am puterea necesara, ca nu am putinta. Ca mi-e frica. Dar am spus ca nu-mi trebuie pentru a pastra o bucatica de mandrie. Stii, ne plangem ca n-avem iubita, ca suntem statuti, ne-fututi, unii virgini dar o laba sau o curva ar rezolva rapid situtia. Nu de asta ne plangem cu adevarat. Ne plangem pentru ca suntem singuri, suntem neintelesi si suntem inchisi in cochilii pentru ca nu aveam acea persoana intima in fata careia sa ne dezbracam de orice masti, de orice inhibiti, sa fim noi iar uneori incercam sa scapam de acest sentiment prin diferite metode.

Sunt diferite genuri de oameni. Cei care sunt fericiti ca au o persoana apropiata, o relatie stabila dar totusi rad pe seama asta pentru ca le e rusine ca un lucru atat de infim, de mediocru, le poate produce o bucurie atat de mare. Sunt unii care spun ca ei vor doar o partida de sex, un futai bun, un prost sau o proasta dar ei nu fac decat sa fuga si incearca cu disperarea sa gaseasca acea persoana speciala. Mai sunt desigur si aceia resemnati dar aceia probabil o duc cel mai rau pentru ca nu mai au aspiratie ca cei din categoria a doua.

“Atunci n-o sa ajungi niciunde. E simplu sa zici PA!” asta mi-a spus tata dupa care m-am ridicat de la masa si-am zis pa. Ce ciudat.

P.S. Sa stii ca-l iubesc pe tata. Il iubesc pentru ca e inteligent, descurcaret, puternic, impunator. Il iubesc pentru ca este ironic si vesel uneori. Pentru ca poate sa glumeasca si poate sa aiba pareri eronate doar pentru ca asa i s-a casunat. Il iubesc si-l respect dar uneori ma scoate din sarite. Probabil de aceea-l iubesc cel mai mult.

P.S. 2 Cred c-am fost prea violent in exprimare. Nasol. Sper sa intelegi ceva.