Jocul lui Ender este primul roman al lui Orson Scott Card, lansat in anul 1985, primind premiile Hugo si Nebula. de obicei la mine pe blog nu fac introduceri oficioase cartilor pentru ca nu le consider necesare dar pentru a avea cat de cat o argumentare plauzibila cu privire la influentele acestei carti, consider necesara o datare exacta.
In primul si in primul rand, Jocul lui Ender este, dupa parerea mea, o carte extraordinara. O carte foarte, foarte buna ce mi-a ridicat dispozitia literara dupa deceptia finelui Labirintului Magic. Povestea se invarte in jurul lui Ender (Finalizatorul intr-o traducere romaneasca, asta ca sa stii si de unde pleaca numele… suna a film porno, bine ca in traducere au lasat numele in original.) un pusti cu abilitati strategice aparte, conceput astfel pentru a salva omenirea de gandaci. Deja se nasc trei imprumuturi, prima, aceea a alesului, problema ce este tratata cu asa intensitate incat mi-a adus aminte de rugaciunea din Gradina Ghetimani a lui Hristos,
Adoua aceea ganganiilor dar spre deosebire de “Starship Troopers” care este considerat romanul S.F. ce aduce ideea de armata si de militarie in universul S.F. ganganiile de aici sunt cu totul diferite ca si mentalitate, atat de diferite incat mi-au adus aminte de satirea politica si visarea utopica dar melancolica a lui H.G. Wells din “In zilele cometei”.
Pe deasupra ideea alesului tanar, juvenil, este cel mai probabil imprumutata din motivele tipic anime dar probabil doar acum am inteles cel mai bine ce simtea Shinji Ikari din Eva pentru ca desi anime-ul atent la detalii descrie clar trairile personajului nu reuseste sa scrie alb pe negru exact ce si cum.
Acest Ender este dus in mediul ostil al Colegiului de Lupta de unde erau scosi ofiterii din armata stelara si este pus inaintea jocului. Jocului ce va reusi sa-l tortureze, aducandu-i chiar fantsme de care nu va reusi vreodata sa scape, joc pe care-l incepuse acasa, cu fratele sau Peter. Aici se vede influenta “Lord of the Flies” a lui William Golding dar ideea arhi-folosita de autorul decedat in 1991 (Dumnezeu sa-l ierte) ia in acest moment o cotitura aparte.
Eh, cam atat cu influentele si alte porcarii. Cu adevarat nu conteaza foarte mult. Daca-ti plac anime-urile, daca-ti plac S.F.urile cu armata sau daca ti-a placut “Lord of the Flies” (chiar daca esti sau nu de acord cu una sau toate din cele mentionate mai sus) TREBUIE! sa citesti aceasta carte. TREBUIE! s-o citesti si ca sa nu ma repet iti spun ca TREBUIE! s-o citesti 
P.S. Cel ce a scris articolul la Jocul lui Ender pe Bookblog asemuia forma acestui roman cu cea a lui Solaris si a avut, pe buna dreptate, dreptate (ce mishto suna… “pe buna dreptate, dreptate”) pentru ca este un roman care nu se bazeaza atat de mult pe un univers nou, inovator, impunator, genial, precum mai jos mentionatul RiverWorld ci pe trairile oamenilor, pe sentimentele, emotiile si diferite psihologii ce se invart intr-un univers ce poate foarte usor fii viitorul nostru.
P.S. 2 Am uitat spune ca singurul punct negativ al povesti este sexualitate care nu exista. Orson Scott Card fiind anti-homosexualitate (homofob) nu introduce acest element intr-o societate in care mai mult ca sigur c-ar fi trebuit sa existe. Desi apar anumite momente intre Ender si Bean, nu este nimic concludent si probabil autorul s-a gandit mult daca sa introduca sau nu acele scene. Un contrargument ar fi ca erau prea mici pentru dezvoltarea instinctelor sexuale dar fiind evoluati psihic intr-atat nu cred ca aceasta idee este plauzibila.
Completat sub: Carti, Din seria "N-am ce face" | Tagged: carte reusita rau, Eva, h.g. wells, hugo, in zilele cometei, jocul lui ender, labirintul magic, lord of the flies, nebula, orson scott card, Solaris, starship troopers, william golding
[...] Ender’s Game (premiat cu Hugo si Nebula)…si despre care daca vreti sa aflati mai multe klickaiti aici pentru ca e n review destul de bun. Si speaker for the dead a castigat nebula si hugo. Si cu un [...]
dap…jocul lui ender(scuzati mi graba si omiterea de litere mari etc dar sunt f obosit si trec peste detalii)-ce am eu de spus in legatura cu aceasta carte? in primul rand faptul ca nu m a atras la ea universul(care deja imi este cunoscut odata ce ai jucat nspemii de jocuri si ai vazut starship troopers:) ci mai degraba finele analize psihologice si trairile, framantarile personajului principal dar si ale copiilor genii(care de fapt sunt fratii lui ender-veronica si peter).Pe mine unul m au frapat(in sensul bun-daca exista unul) modul lor de a gandi si de a actiona, deciziile de moment si discutiile de pe forum intr o maniera de nebanuit…nu in ultimul rand vreau sa va spun ca mie mi a dat de gandit cartea aceasta si pur si simplu mi am redescoperit o latura pe care o tineam ascunsa in subconstient, si anume setea de cunoastere…atat am avut de zis, recomand aceasta carte si nu in ultimul rand google:D pentru cautarea de informatii si bloguri:D
pt ala de mai sus pe sora lui ender nu o chema “veronica” ci” valentine”.sh ce legatura au jocurile pe care le joci u k cartea asta ???????