Despre ne-putinti si ne-vointe

Care este relatia dintre neputinta si ne-vointa? Sincer… nu mai gasesc limita dintre acestea doua. Vointa este totul iar daca nu mai exista vointa putintele nici macar nu mai conteaza. Chiar daca esti cel mai uns si mai atent ingrijit mecanism, atunci cand nu mai vrei iti este imposibil sa mai poti.

Am facut o mare greseala care probabil ca ma vacosta un an din viata. Ma rog, nu neaparat ma va costa pentru ca atata vreme cat exist si traiesc nu exista vreun moment cu adevarat irosit dar totusi. Am facut marea greseala de a crede ca voi putea sa mai fac inca 4 ani de teologie. Nu ma intelege gresit. Pot sa mai fac inca 4, 6, 100 de ani de teologie. Dincolo de toate, nu putinta este problema. Nu mai vreau. Fiecare firicel al gandurilor mele mi-este blocat de o ne-vointa absurda ce nu-mi permite sa mai vad inaintea ochilor vreun curs in care sa se vorbeasca de orice legat de teologie fara sa-mi intoarca stomacii pe dos.

Nu sunt singurul insa. Azi vorbeam cu Marius si el are acelasi simtamant. Acel simtamant de lipsa de rost. Acea atingere absurda a mortii chefului. Acea… complexa dorinta de a urla spre cerurile cele mai indepartate. Acel imbold de a-ti rupe sufletul in mii de fasii cu care sa impestriteti cele patru colturi ale universului.

Maine am doua teste de evaluare. Am sa le trec pentru ca sunt un om ce, ajuns inaintea termenului limita rezolva mereu problema. Joi voi avea alte doua teste la Ebraica Biblica si la Latina. Le voi trece si pe acelea. Si examenul de muzica de vineri, si pe cel de Metodologie. Probabil voi trece toata sesiunea fara restante, fara probleme pentru ca dincolo de toate, dincolo de vointele mele si dincolo de tot sunt o fiinta umana careia ii este frica de greseala. De ratare. Dar apoi?

Ce voi face dupa ce voi trece sesiunea aceasta? Si sesiunea viitoare. Si viitoarele 6 sesiuni? Ce voi face cand voi pierde particele de ganduri si de sperante si de vise si de putere pentru aceasta facultate ce n-o mai doresc. Ce voi face cand totul va fi gata? Cand ma voi gasi inaintea restului vietii mele deja mort? Voi murii atunci sau voi continua sa traiesc fara stire, fara rost.

Stii ce-as vrea sa fac? Sa renunt la facultate anul acesta si sa ma plimb prin Romania. Prin lume. Sa scriu un roman pe care-l tot aman de prea mult timp. Sa scriu povesti, S.F.uri, scenarii, piese de teatru si poezii. As vrea sa pot fi ceea ce doresc nu ceea ce mi se cere. As vrea sa nu mai trebuiasca sa te inteleg si sa te accept. Sa te injur si sa te trimit in locul ala umed din care ai aparut intr-o zi printre urletele mamei tale. As vrea sa pot a-ti spune sa te duci dracului dar n-am s-o fac. Stii de ce, pentru ca dincolo de toate chiar te inteleg. Pentru ca, dincolo de toate te accept si te inteleg si probabil ca, poate ca eu te si iubesc.

Problema este ca… vreau si tu sa ma intelegi si sa ma accepti si poate, macar putin si vag, sa ma iubesti.