“Melchisedec – preotul rege”

“Melchisedec preotul rege” avand subtitlul “In lumina noilor descoperiri” este un studiu asupra persoanei istorice si alegorico-mistice a lui Melchisedec (Melchizedek), scrisa de Protos Conf. Dr. Justinian Carstoiu, editata la Ed. Sigma in anul 2008, avand un numar de 258 de pagini si fiind cumparata de mine din pura obligatie deoarece, ei bine, din ea urma sa am unul din 3 subiecte pentru examenul la Studiul Vechiului Testament.

Ca mai toate cartile cumparate obligatorii, ma asteptam sa fie nasoala/nashpa/ proasta. Din pacate pentru preconceptiile mele si din bucurie pentru satisfactia mea intelectuala, acest studiul este unul reusit, as putea marturisi chiar apetisant.

In primul si in primul rand ar trebui sa-ti spun cateva informatii esentiale despre aparitia lui Melchisedec in Vechiul si Noul Testament. Numele lui apare doar in 3 locuri in ditamai cartea (in Sf. Scriptura Crestina; de doua ori in Tanakh, Sf. Scriptura Iudaica). Prima aparitie, si probabil cea mai importanta pentru identificarea istorica este cea din Facere (Genesis) 14, 17-20 (dupa imparteala Crestina a Cartii). Acest prim verset este probabil cel mai important dar in acelasi timp este si unul contestat. De ce? Pentru ca se vede clar din topica textului dinainte si de dupa ca cele trei versete sunt introduse ulterior scrierii textului initial.

Aparent insa acest lucru nu este o problema desi este semnalata de Protos Prof. in studiul sau. Nu este o problema nici din punct de vedere al Crestinilor si nici al Evreilor. De ce nu este o problema nu inteleg, avand in vedere faptul ca integritatea textului a fost violata. Ma rog, eu unul n-am vazut nici Textul Masoretic si nici pe cel al Vulgatei in cel mai vechi manuscris si nici macar intr-un text critic nou dar din formalele informatii pe care le am eu… ma rog, nu conteaza.

Cel de-al doilea text este din Psalmi 109, 4 (dupa imparteala Crestina a Cartii) iar in cele din urma ultimul este in Epistola dupa Evrei a Sf. Ap. Pavel 6, 20. Epistola catre Evrei este contestata de mai multi istorici (considerata scrierea ca fiind ulterioara mortii Sf. Ap. bla bla) si lingvisti/oameni de literatura? (care considera ca stilul folosit in aceasta Epistola nu este specifica Sf. Ap. Pavel).

Ma rog, cel mai important lucru este ca Sf. Ap. Pavel le vorbeste prin Epistola catre Evrei si esenienilor increstintati iar ei considerau ca Melchisedec a fost un mare preot al ingerilor and shit like that asa ca trateaza persoana lui Melchisedec intr-o forma alegorico-mistica dupa cum remarca si Protos Prof.

Cate ceva despre continut:

Primele 47 de pagini trateaza cele 3 texte despre Melchisedec prezente in Sfanta Scriptura. O analiza pertinenta, obiectiva, atent descrisa. Urmatoarele 110 pagini (pana la pagina 163) se ocupa cu textele externe literaturii crestine cu privire la persoana lui Melchisedec iar ultimele 77 de pagini (ma rog, nepunand la socoteala bibliografia, copertile etc.) se ocupa cu literatura crestina si cu modalitatea in care aceste texte vorbesc despre ideea de Melchisedec ca tip (prefigurare) al Mantuitorului.

Principalele probleme pe care acest studiu le-a urmarit au fost persoana istorica a lui Melchisedec (adica neamuri, tata, mama etc.) cat si localizarea Salemului, cetatea peste care Melchisedec era rege si preot. Ma rog, exista si problema numelui dar acesta este considerat in unanimitate ca fiind “regele (melchi) dreptatii (zedek) si al pacii (s(h)alom – Salem)

Cu privire la locul de astazi al Salemului, majoritatea textelor atat crestine cat si ne-, vorbesc despre Salem ca fiind Ierusalimul de mai tarziu (asemanare intre nume pe care-am vazut-o si eu ceva mai tarziu desi in ebraica ti-ar sarii in ochi pentru ca s-ar scrie slm si slmri – ma rog, vocalele dedesupt si textul invers (dar oricum n-ai ajuns pana la acest punct al recenziei asa ca am o vaga senzatie ca ma explic degeaba). Probabil cel mai mare contestatar al acestei localizari este Sf. Eustatiu al Antiohiei care zice ca Salemul este in alta parte bazandu-se pe niste texte tot din perioada I-II d.Hr. dar este o voce mai degraba singulara cu privire la acest subiect asa ca nu are mare relevanta.

Cu privire la persoana istorica… aici e o foarte ciudata buba. Toti (mai toti deci consensul unanim al Bisericii ramane asta) Sf. Parinti considera ca Melchisedec era un canaaneit cu parinti insignifianti in comparatie cu nivelul sau moral ce-l ridicase la rangul de preot al Dumnezeului celui Preainalt si de aceea Sf. Ap. Pavel in epistola sa il numeste fara mama si fara tata, fara spita. Pe de alta parte, Targumele si Midrasele, Legile Orale asezate in scris pentru prima data in sec. I-II d.Hr. considera ca Melchisedec este un alt nume al lui Sem (Sim), fiul lui Noe, stra-stra-stra-x bunicul lui Avram, cu care se intalnise in evenimentele din textul de la Facere. Principala critica adusa acestui text este aceea ca Rabinii, incercand sa lege preotia noahitica si pe cea levitica, au introdus aceasta legatura mai ales aceea ca nici Iosif Flaviu (istoricul evreu din primele secole crestine) si nici Filon de Alexandriei (filozoful evreu din primele secole crestine) nu vorbesc despre faptul ca Sem este Melchisedec.

Alte texte analizate sunt Genesis Apocryphon si 11QMelch (Textele de la Qumran, grota 11, cu privire la Melchisedec) care dupa umila mea parere n-au nici cea mai mica relevanta cu privire la persoana istorica sau alegorico-mistica a lui Melchisedec deoarece sunt texte ale unei secte evreiesti, esenienii, iar relevanta textelor lor pentru persoana istorica este ca relevanta istorica a Cartii lui Mormon pentru persoana istorica a lui Iisus Hristos (adica nici una! Desi, nu cunosc prea multe despre textele gasite la Qumran asa ca s-ar putea sa ma insel… sorry).

Si desigur se mai vorbeste si despre apocrifa II Enoh care este de o apartenenta istorica disputata fiind pastrata datorita unei traduceri slavone iar apoi grecesti. Apocrifa 2 Enoh vorbeste despre Melchisedec ca fiind fiul fratelui lui Noe (parca) ridicat la cer si intors pe pamant dupa potop. Mi se pare absurd insa sa luam aceasta relatare ca fiind istorica deoarece, daca persoana lui Melchisedec ar fi fost la acelasi nivel moral precum Noe ar fi mers in Arca cu el si nu ar fi fost ridicat la cer pentru a se intoarce dupa finele potopului asa ca textul trebuie considerat, dupa umila mea parere (din nou, sunt tanar si putine stiu), de aceeasi valoare ca si “Istoria lui Melchisedec” pseudo-atanasiana adica pur moralo-mistica.

Acum, studiul este atent dar sunt doua mici, consider eu, probleme care apar. Prima este aceea ca istoria textelor prezentate nu este descrisa si poate e normal pentru un studiu de genul asta deoarece oamenii care citesc asa ceva cunosc aceste lucruri dar eu unul a trebuit sa stau cu wikipedia in fata ca sa aflu diferitele informatii despre manuscrisele din care sunt extrase textele analizate, mai ales cele externe.

Cea de-a doua problema este ca, in timp ce textele externe sunt analizate riguros si pe deasupra vorbesc despre Melchisedec ca o persoana istorica, textele din literatura crestina nu sunt atat de atent disecate iar pe deasupra vorbesc despre Melchisedec dintr-un punct de vedere alegorico-mistic avand in vedere ca pe langa faptul ca Melchisedec este regele dreptatii si al pacii el ii aduce lui Avram ofranda de paine si vin (stii, Sf. Euharistie).

Eh, in ciuda acestor doua minusuri studiul este unul care m-a… excitat din punct de vedere intelectual si pe deasupra mi-a adus aminte de ce-mi place la nebunie teologia si de ce-am ales sa dau la teologie desi nu am nici cea mai vaga intentie de a ma face preot/popa/cleric. Pe deasupra mi-a adus aminte de Sf. Ioan Hrisostomul si absolut pur si simplu dementialele sale analogii care ma lasa mai mereu cu gura cascata.

P.S. 1 Editarea este proasta. Coperta de carton cu litere care se sterg; diferite greseli de typo; editare face acest text, ei bine, “branza buna in burduf de caine”.

P.S. 2 Daca ai citit toata pseudo-recenzia si-ai ajuns la acest P.S. este absolut necesar sa-mi lasi un comment.