Azi n-am atins pe nimeni

Da, astazi am stat toata ziua in casa si-am citit. Singurele persoane cu care am avut contact au fost bunica-mea si maica-mea cu care am vorbit la telefon si care ma sunasera sa ma intrebe daca am mancat ceva azi. Pe deasupra, tipa de la chioscul la care m-am dus sa-mi cumpar chipsuri si pepsi a vorbit ceva dar eu nu eram atent pentru ca aveam o casca de la CDplayer in ureche.

Ca sa-ti explic. Eu sunt o persoana nesociabila/antisociabila/singuratica. Sunt zile de-a sirul in care singurul contact cu alti oameni este compus din buna-dimineata si buna-seara date parintilor. Ce sa-i fac daca sunt un animal neadaptat, care nu se poate integra asa cum trebuie in societate? Nu zic ca n-am nici un prieten, dar spun ca sunt fie foarte departe fie nu suntem destul de apropiati iar de iubita nici nu poate fi vorba. Doar cum i-ar sta unui singuratic cu iubita? Ar fi impotriva legilor sociale. Trebuie sa-mi gasesc iubita pentru ca urasc sa fiu integrat in categoria singuraticului stereotipic.

Acum, Mama a plecat de marti dimineata in Radauti, loc spre care calatoreste regulat de vreo 6 luni datorita firmei la care lucreaza, ce detine o statie de betoane cu laboratorul aferent acolo. Pe deasupra tata a plecat astazi la Techirghiol pentru a face niste constatari la un loc de punere in opera pentru nu stiu ce proiect de constructii desi eu il asteptam sa treaca pe acasa si sa nu plece fara sa spuna ceva.

Eh, i se intampla oricui sa fie depresiv si privat de compania celor din jurul sau din cand in cand iar pe deasupra eu sunt predispus acestei dispozitii deoarece n-am mai facut efort fizic de prea multa vreme, ceea ce inseamna ca numarul endorfinelor din organism trebuie sa fie la limita inferioara. Mi-a mai si vomat pisica peste cartile aruncate prin camera mea. Shaize!!! Ce poate fi mai rau?

Stii starea aia ciudata de depresie, ce calatoreste pe sub piele atingand atat de fin nervii incat nu poti sa-ti dai seama exact ce este si nici nu poti sa te scarpini pentru ca parca te doare si mai tare. Cred c-o sa merg in sufragerie, o sa dau drumul la picap, o sa pun placa cu Requiem si o sa-mi tai venele. Ce imagine interesanta. Ba nu, as face prea multa mizerie si eu urasc sa curete altcineva dupa mine. Chestia asta-mi aduce aminte de Wristcutters - a love story. Ce film fain. In el se spunea ca daca se sinucide cineva nu ajunge in iad/rai sau oriunde altundeva ci ajunge intr-o lumea foarte asemanatoare cu a noastra in care-si continua viata patetica.

Ma rog, deja vorbesc prostii desi imaginea ar fi foarte interesanta. Chiar as fi curios sa vad ce fata-ar face tata daca m-ar gasi cu venele taiate in mijlocul sufrageriei. Aproape ca-mi vine sa rad cand ma gandesc. Imi pare rau, am un simt al umorului ciudat. Ca sa intelegi trebuie sa-ti explic. Tata ar fi in primul rand nervos pentru ca nu poate deschide usa. Ar apasa soneria ce scoate sunete de agonie, ar telefona (telefonul mi l-am inchis acum vreo juma de ora ca sa nu-mi strice cineva stare de depresie cu vreo invitatie in oras) dar ar gasi telefonul inchis. Deja ar fi putin ingrijorat. Dupa cateva cazne ar sparge usa sau ceva de genul asta si, intrand in hol, va simti un miros puternic de cadavru.

Dincolo de toate, tata urmeaza sa se intoarca duminica. Ar pasi in sufragerie si: TA-DAM! Scena desprinsa din Elfen Lied. Sange inchegat peste tot, eu, probabil cu limba scoasa, alb ca varul la fata, cu interiorul mainilor despicate, lasand increngaturi de sange inchegat peste canapea, scurgandu-se apoi pe batranul persan. Iar la televizor, desigur ca Elodia gasita, altfel scena n-ar fi completa.

Daca o sa ajung vreodata sa fac vreun film, cu siguranta ca voi baga o scena de genul asta. Si da, stiu, ma uit la prea multe anime-uri, am o imaginatie nesanatos de bogata si pe deasupra sufar de o absurda dorinta de atentie. Ce sa-i fac? Sunt singur la parinti.

P.S. Si asta trebuia sa fie un blog trist. Hai ca m-am inveselit.