Scenata…
Goi
Pentru Ema.
El - Dezbracat.
Ea - Imbracata apoi dezbracata.
Trecatori - oameni simpli, imbracati simplu.
Publicul - ce rost are o sceneta fara public?
Ce fundal se gaseste prin depozit. Un oras sa fie. Ceva public. Scena e goala. Reflectoare.
Scena 1
El, Trecatori
[Se ridica cortina. Se aprind reflectoarele ce lumineaza scena. Scena e goala. Fundalul este un loc public. El sta asezat in fund, sprijinit de fundal, cu picioarele stranse, tinandusi-le cu mainile.]
[El vorbeste catre public.]
El: Iar stau aici, singur si gol.
El: Eu stau mai mereu gol. Nimeni nu baga de seama.
El: Toata lumea crede ca sunt imbracat.
[Doi trecatori intra in scena.]
El: Uite…
[Trec pe langa el vorbind intre ei. Unul dintre trecatori il saluta din mers, continuandu-si drumul si discutia cu celalalt. Ies din scena. El se uita dupa ei apoi se uita din nou catre public.]
El: Nici macar nu-si dau seama.
El: Sunt toti indiferenti. Lipsiti de vreo forma de perceptie.
El: Suntem inchisi in propriile noastre nimicuri si nu ne dam seama.
El: Trecem prin viata ca niste ganganii.
El: Trecem pe strada ca si cum… ca si cum am fii ultimi oameni de pe pamant.
El: Ca si cum am fi ultimi…
[Intra un al treilea trecator cu telefonul mobil la ureche. Se plimba taraganat.]
El: Uite, pe asta-l stiu. [Se uita spre trecatorul intrat in scena.]
El: Sta legat de telefonul mobil ca si cum intregul sau univers ar fi inchis in cutia aia paralelipipedica.
[Trecatorul il vede si pune mana la telefon. Continua sa mearga.]
Trecatorul: Salut… [Trece pe langa el.] Mishto camasa. Ti se potriveste. [Iese din scena vorbind la telefon.]
El: Sa sti ca uneori ma imbrac.
El: Ma imbrac doar sa vad daca cineva observa.
El: Pe naiba. Nu vede nici dracu’.
El: Suntem toti ca niste stafii pentru ceilalti.
El: Suntem ca bucati de buare a caror destinatie sau incipit nu-l putem defini pentru ca nu ne pasa.
[Se inchid reflectoarele ce lumineaza scena.]
Scena 2
El
[Se aprind reflectoarele ce lumineaza scena. El sta asezat in fund, sprijinit de fundal, cu picioarele stranse, tinandusi-le cu mainile.]
El: Ciudat este ca uneori ma plictisesc.
El: Ma complac in starea asta.
El: Ii vad pe ceilalti imbracati. Daca si ei sunt dezbracati?
El: Daca si ei sunt la fel de dezbracati ca si mine?
El: Daca nici mie nu-mi pasa?
El: Daca nu pot sa vad?
El: Daca nu vreau sa vad?
El: Daca mi-e cu adevarat indiferent iar eu nu-mi dau seama?
[Se sting reflectoarele ce lumineaza scena.]
Scena 3
El, Ea
[Se aprind reflectoarele ce lumineaza scena. Ea intra in scena. Il vede si se sperie. Isi pune mainile la gura. Incepe sa rada.]
El: Ce?
Ea: Pai… esti dezbracat.
El: Ce?!
Ea: Da, da… esti dezbracat. Vorbesc serios.
El: Nu-i adevarat!
Ea: [Rade. Isi pune mana la gura.] Ba da.
El: Ba nu!
[El se enerveaza. Se ridica in picioare si-si ridica mainile, dorind sa arate ca nu e dezbracat. Publicul murmura. Nu se astepta nimeni la asa ceva. Unele domnisoara din sala chicotesc. Multi spun "cine naiba a scris porcaria asta?"]
Ea: Nu trebuie sa-ti fie rusine. Am mai vazut asa ceva pana acum. Toata lumea a mai vazut asa ceva.
[Ea se apropie de el si-l saruta pe obraz.]
Ea: Esti dragut.
El: Te rog pleaca.
Ea: Cum vrei tu…
[Ea pleaca din scena. Se sting reflectoarele ce lumineaza scena.]
Scena 4
El
[Se aprind reflectoarele ce lumineaza scena. El stand in picioare si plimbandu-se pe scena.]
El: Ce s-a intamplat?
El: Am vrut atat de mult sa fiu vazut gol.
El: Iar cand am fost, m-am speriat.
El: Am mintit.
El: Am spus ca sunt imbracat. Ca sunt ca ceilalti.
El: Chiar am spus.
El: De ce?
El: Pai… [meditativ] pentru ca e bine sa fi altfel dar sa nu te vada nimeni.
El: E rau sa fi altfel si sa te vada toata lumea.
El: E Nasol.
[Se sting reflectoarele ce lumineaza scena.]
Scena 5
El, Ea
[Se aprind reflectoarele ce lumineaza scena. Ea reintra in scena. E goala. La fel ca el. Ea se apropie de el. Publicul murmura din nou. Barbatii zambesc. Unele femei zambesc. Unele femei sunt neplacut surprinse. Unii pleaca din sala. "Porcaria naibii..." se aud murmure.]
El: Te-ai intors?
Ea: Da…
El: Dar… esti goala.
Ea: La fel eram si inainte.
El: Ba nu…
Ea: Ba da… vad ca tu esti imbracat.
El: Ba nu.
Ea: Pai data trecuta ai spus ca esti imbracat.
El: Am mintit.
Ea: Si eu de unde sa stiu? Daca minti acum?
El: Pentru ca nu mint.
Ea: N-am cum sa te cred.
El: Pai uita-te la mine. Sunt gol.
Ea: Pai asa erai si data trecuta. Si data trecuta spuneai ca esti imbracat.
El: Dar am mintit.
Ea: Si daca minti acum?
El: Of. E prea complicat. M-am speriat. Eram speriat. Nu ma asteptam…
[Se aseaza in fund si se reazama de fundal.]
El: Adevarul e ca nici eu nu mai stiu cum sunt.
[Ea se plimba pe langa el.]
El: Poate sunt imbracat.
Ea: Poate…
El: Poate cu adevarat sunt imbracat si doar eu ma vad gol.
[Ea se aseaza langa El.]
Ea: Eu cred ca suntem toti goi dar cei din jurul nostru nu pot sa ne vada.
El: Dar tu m-ai vazut. M-ai vazut la inceput.
Ea: Ciudat, nu?
El: Da…
[Cei doi se uita catre public. Se aprinde lumina in sala. Spectatorii sunt goi. Sfarsit.]
Filed under: Din seria "Ce-am facut azi" | Tagged: el, sceneta, scene, ea, gol, public, spectatori, goi, lumini, fundal, scena, dezbracati, pentru ema
genial de trist. frumos, tare frumos. atat pot spune…
o spun una si spun bine, e minunat sa vezi ca se scrie…atat
Ma bucur de fiecare data sa te citesc!
Si oamenii se văd, chiar dacă sunt îmbrăcaţi sau nu! Dincolo de murmur, priviri, cuvinte.
La inceput mi-a amintit de Asteptandu-l pe Godot. Am trecut apoi catre Iona si de acolo catre realitatea de mai la nordul orasului meu unde sta cineva orb precum personajele tale, apoi m-am oprit la mine, uimita ca nici macar eu nu mai stiu daca sutn goala sau nu si uite asa m-am plimbat prin toata… literatura. Este o provocare… pentru cine are “ochi de vazut”
“Pentru Ema.”
De ce “Pentru Ema.”?
Pentru a vedea clar ca n-ai nimic cu nimeni sau de ce?
____
Minunata “scenata”. M-a facut sa recitesc si unele din scenetele tale mai vechi: “1, 2, 3 si Tu”, “Discutie in lumina intunericului”. Am regasit cu placere acelasi stil (aparent) simplu si de o reala profunzime.
_
Si eu m-am gandit la “Iona”, si eu am inceput sa ma analizez pe mine si pe cei din jur… Si eu am lasat “tocitul” deoparte pentru a scrie acest comentariu ingrozitor de lung din punctul meu de vedere; totusi, nu ma pot opri din a-l scrie… Ar fi simplu sa apas pe “submit comment” sau, si mai simplu, sa inchid fereastra, dar… uite ca nu fac asta.
Ma gandeam ca e minunat ca reusesti sa-i faci pe cei ce te citesc sa uite de examene, de certuri si de alte ganduri urate si sa mediteze la ceva frumos…
Si sa scrie la ce s-au gandit, sa posteze pe aceasta pagina de internet si sa astepte raspuns.
(a trebuit sa ma cenzurez, desi as mai fi avut destule de zis… devenisem mult prea patetica)
“Pentru Ema”
merci tezeu
ah, dilEma… now I got it.
me stupid. I really thought…
yeah, whatever.
@Crysallidis: Multumesc c-ai spus
@Waszlaw” Ma bucur c-ai spus una
@AnaAyana: Crezi? Eu cred ca vedem ce vrem sa vedem din cei ce graviteaza in jurul nostru si in jurul carora noi gravitam.
@Elena: La Beckett nu ajunsesem dar Setea Muntelui de Sare a fost cel mai frumos lucru citit in dramaturgie (desigur, pe locul doi fiind Rinocerul Indragostit de Liao Yimei)
@Ema: Pentru ca m-am gandit la tine cand mi-a rasarit in cap’sor ideea asta. Si pentru ca mi-am adus aminte de sceneta aceea cu atat de multe personaje, pe care-ai scris-o.
@dilEMA: Heiii… tie ti-am dedicat o pagina pe blogul meu amarat
Hei! Hei! cine-i EMAAA??? trebuie sa te concentrezi omule avem un film de terminat
bafta!! Fa-ma mandru!
Atunci îmi place doar ceea ce cred eu că văd