Ocupatia: Frecat Menta

Ciudat este ca nu o sa vorbesc despre mine in acest blogpost. Da, si eu frec menta asa ca m-as incadra dar uni o fac si mai rau, adica chiar sunt platiti fie de stat fie de diferitele companii private exact pentru acest lucru, pentru a freca menta. Mie mi se pare de-a dreptul impresionant, tie nu? Adica serios, asta-i slujba viselor mele, sa stau degeaba un numar de 7-8 ore pe zi si sa primesc salariul la finele fiecarei luni. Da, deci mai exista sanse pentru mine.

Ar trebui sa scriu despre Sinaia si Silvia sau… Silvia si Sinaia? Da dar totusi despre vikendul meu extraordinar de relxant si impresionant de placut o sa scriu mai pe seara. Acum sunt suparat si pe deasupra ochiul meu tocmai devenit beteag imi pulseaza de enervare. Stiu, sunt mai ciudat dar nu pot sa nu ma enervez cand mi se intampla ce mi s-a intamplat azi.

Pe la 12 am ajuns la facultate unde pana la urma normal ca n-am facut cursul de Lb. Franceza pentru ca niste colegi rasariti s-au gandit sa vorbeasca cu profeosara si sa puna ora dimineata de la 8 dar pe mine unul, si nu sunt singurul, nu s-a sinchisit nimeni sa ma informeze iar de asezat modificarea in orar ce sa mai zic. Eh, nu conteaza. Dar am zis ca tot raul spre bine asa ca, m-am oprit si eu pe la secretariat ca sa-mi iau cupoanele pentru tren ca mi-o zis Silvia ca vrea sa ma fure odata si odata asa ca eu trebuie sa stau mai tot timpul pregatit in caz de necesitate.

Ajung eu la secretariat dar pe ghiseul Anului I Pastorala scria “concediu medical”. Gasesc un ghiseu deschis putin mai incolo, in secretariat, bat incet in geam, zic “buna ziua” si intreb un secretar care statea degeaba pe un scaun si se uita in gol, avand probabil vreo forma de epifanie desi cel mai sigur avand un gol in creier, daca poate sa ma ajute si pe mine. Se uita doua secunde putin infuriat, isi incovoaie gusa lui de buldog suparat si incepe sa se rasteasca la mine “ca eu acolo trebuie sa intreb? ca ce scrie pe ghiseu? ca ce-l intereseaza pe el?” Am ramas putin blocat datorita acelui torent de cuvinte menite probabil sa-mi… nu stiu. Nu inteleg nici acum care a fost problema tanarului secretar (sa fi ajuns asa devreme la andropauza? e posibil asa ceva?) dar aparent i-am stricat starea de meditatie si a simtit nevoia sa latre la mine pe un ton nerespectuos si violent.

Eu unul urasc sa mi se vorbeasca la persoana a 3-a dar totusi de acolo si pana la urletele tanarului secretar e cale lunga. Ma rog, dupa ce m-a facut baiatul cu ou si cu otet imi zice sa merg un ghiseu mai incolo si sa vad ca ii tine cineva locul, folosind desigur, acelasi ton de caine rau in lesa in oferirea informatiei. Am zis “pace si multumesc”, mi-am ridicat mainile in semn de predare si pana la urma o domnisoara/doamna secretara foarte draguta mi-a dat cupoanele cu un zambet calm pe buze.

Acum… intelegi unde-i problema mea? Care este rolul acelui secretar? Sa nu aiba cumva facultatea bani de oase pentru caine asa ca-l tin pe el in loc? Serios acum, daca nu ma pot duce la orice ghiseu din secretariat sa intreb o informatie in timpul programului cu studentii, atunci de ce mai sunt deschise ghiseele respective? Si ma rog, hai sa zicem ca secretarii si secretarele mai au si alte responsabilitati in afara de lucrul cu studentii dar buldogul meu nu facea nimic. Statea pe un scaun si astepta sa rasara stelele. Nu putea sa foloseasca un ton dragut? Nu cer sa mi se vorbeasca la persoana a 3-a, cum ar fi normal (si stiu ca multa lume e ofensata cand e luata la per tu) dar macar sa se foloseasca cel putin un ton indiferent nu unul violent avand flexiuni vocale latratoare.

Da, stiu, exista o anumita impertinenta a celor din teologie cu ceva munca inferioara dar de care ei insisi sunt foarte mandri, fata de cei din teologie fara munca lor inferioara dar chiar daca eu si cu domnisorul secretar am facut acelasi seminar nu inseamna ca trebuie sa fie impertinent si violent cu mine.

Dupa ce mi-am luat eu cupoanele si restul, ajung la Obor si ma opresc intr-o farmacie Dona sa-mi iau si eu medicamentele pt. ochi (poate nu se umfla si nu se inroseste). Cand ajung eu acolo vad o casa libera cu o domniosara in fata ei. Pe langa aceasta, doua cozi a cate 3-4 persoane. Imi zic eu c-am noroc si ma pun in fata casei de marcat fara coada aferenta. Domnisoara se uita la mine si-mi spune “eu nu taxez decat ce luati de pe raft” apoi pleaca din fata ghiseului si se apuca sa palavrageasca cu batengardita. Ma asez eu la coada si jumatate de ora mai tarziu, timp in care domnisoara farmacista care nu taxa decat ce se lua de pe raft a folosit o singura data casa de marcat, reusesc sa-mi iau si eu medicamentele.

Domnisoara farmacista ce rost avea in acel microunivers al medicamentelor? Ea trebuia s-o tina de vorba pe batengardita ca altcineva sa poata fura tot ce pofteste? Trebuia sa ma anunte si pe mine cineva ca vazusem si eu un sampon bun pe acolo si niste creme interesante.

P.S. Eh, prostii, poza nu are nici()o legatura cu postul si e pusa mai mult de dragul de a ma calma. Diseara poate o sa-ti spun despre Sinaia. Sau sa nu-ti zic? Sa pun poze? Vad eu diseara…