Un copil pe trambulina

Ce vis ciudat am avut intr-una din atipelile mele, dupa o vorba cu Silvia si citirea unui mesaj de la Bogdan care ma anunta ca I SUC daca nu merg in Timisoara. Asa e I SUC si, desi as vrea sa merg foarte, foarte, foarte mult in Timisoara, nu prea am posibilitati financiare momentan (adica am bani pentru o dusa, o petrecuta si o intoarsa catre, la si din Tm. dar telefonul meu e vechi de aproape 3 ani si uneori mi se inchide taman in mijlocul unei conversatii; blugii mei preferati s-au rupt in locuri vitale si tre’ sa merg sa gasesc o pereche la fel; adidasii mei sunt asa de jegariti incat mama a spus ca nu mai umbla cu mine pe strada si tot asa)

Deci… visul. Se facea ca stateam pe marginea unei piscine. Soarele stralucea si toata lumea se distra. Era frumos afara iar piscina era impestritata de lume. Ciudat este ca cineva asezase un copil de cel mult un an de zile exact pe marginea trambulinei albe, anexata piscinei. Stai, ba nu. Gresesc. Copilul mersese singur pe trambulina si se micsorase pana cand ajunsese sa nu se mai poata tine pe picioare iar acum se zvarcolea pe trambulina, gangurea si dadea fericit din maini in timp ce spatele lui se balansa mai mai sa cada in apa.

Un barbat chipes, suplu, cu un corp atletic; cu o casca albastra si ochelari negri, apare la un moment dat, se prinde de trambulina, face astfel incat aceasta sa se rupa iar apoi se scufunda in apa si innoata mai depare, indiferent la soarta copilului. Eu, desi neincrezator in propriile forte si fricos, sar pana la urma in apa si reusesc sa scot copilul la suprafata dar ciudat ca acum copilul avea capul foarte, foarte mic, gatul umflat, avand circumferinta mai mare ca a capului si dezvoltand picioare foarte, foarte, lungi, astfel incat, desi ii tineam subsiorile cu degetele mari de la mainiiar capul i-l tineam in palme, privind la el de la ceva distanta, el reusea sa-si rezeme picioarele groase, de altfel, pe umerii mei.

Atunci, piscina se micsora mult, devenind mai degraba un culoar in care cu greutate ma mai puteam intoarce. Totusi, am reusit sa observ in spatele meu o femeie blonda de o frumusete modernista, desi nici chiar Marlin Monroe in persoana, ce avea o camera de filmat mica, din perioada de inceput a camerelor de filmat particulare. Ciudat era faptul ca aceasta era dezmembrata desi banda, pe care scria “TATA”, rula. Si mai ciudat era faptul ca, acea camera de filmat dezmembrata rula sub apa iar frumoasa blonda - acum mi-am adus aminte de ce era frumoasa modern, pentru ca, desi mai tot visul era colorat, ea era alb negru - suradea.

Atunci se auzi de pe undeva de pe marginea piscinei:

-Te descurci de minune! - o tanara cu parul negru, tuns scurt, in scarita, cu ochii mari si negrii dar, probabil cel mai important, cu un zambet ascutit, putin perfid - spar putea sa fi semanand cu avatarul lui Leine sau asta sa fie doar o adaptare ulterioara a chipului? nu stiu sigur.

I-am zambit si sincer, ma simteam ciudat de mandru. Mai simteam puternic, dornic de a oferi toate sentimentele paterne acelei creaturi ce se lungea incetul cu incetul, transformandu-se - ciudat, nu? - intr-un copil ca un dragon. Pastrand fondul - piele, apucaturi, chip, etc. - dar preluand forma - creatura lunga cat un sarpe, cu picioare si coada.

Urmatoarea secventa se petrece pe o alee marginasa dintr-un oras, acolo unde dorise sa se opreasca taxiul, blonda frumoasa care era de altfel mama copilului. Eu tineam copilul in brate dar nu se mai misca atat de mult si se tot micsora.

Am alergat intai dupa blonda incercand sa-i duc copilul dar apoi din taxi a coborat si fata cu parul negru. M-am intors spre ea, i-am zis sa ma urmeze, ea s-a potignit langa taxi, fiind chemata de o alta prietena. Am strigat sa ma astepte dar cat mi-am intors privirea sa vad unde siparuse blonda, taxiul demara. Blonda disparuse si ea iar eu am ramas in mijlocul unei strazi marginase a unui oras peste care tocmai cazuse ploaia, tinand cu mare atentie un copil ce se transformase intr-o mina dintr-un pix ieftin, indoita in doua parti.

Acum, eu m-am prins care e ideea, dupa cum am indicat si in introducere. Daca intelegi vreo iota din ce-am povestit pe aci inseamna ca stii cateva dintre framantarile mele actuale - ceea ce e putin probabil - iar daca nu, oricum nu prea conteaza. Bafta.