Timisoara (I) - Fotoreportaj

Nu este un fotoreportaj cu poze. Culmea, nu? Este un fotoreportaj cu imagini descrise. De mult vroiam sa incerc asa ceva. Nu stiu daca mi-a iesit. Sper totusi sa nu te plictiseasca.

1. Dimineata. A sunat telefonul ei. Silvia se trezea incet in bratele mele. “Buna dimineata”, “Fugi si imbraca-te”, “Bebe…” Ne-am despartit la Victoriei, in statia de metrou, acolo unde ne despartim adesea dimineata. Ea mergea la un seminar apoi la servici. Eu mergeam la seminari iar apoi plecam din Bucuresti. Am sarutat-o lung stiind ca n-am s-o revad pentru cateva zile.

2. Am urcat in metrou spre Unirea. Procedasem rau? Procedasem bine? Oare sa fii facut o greseala iremediabila? Speram sa nu dar vroiam cu disperare sa plec. Vroiam sa stau in Piata Unirii din Timisoara si sa beau o halba de bere din cele cateva asezate intr-un metru; vroiam sa rad cu prietenii pe care nu-i mai vazusem de 3 luni de zile; vroiam sa gulmesc cu ei; sa pierd vremea cu ei; sa lenevim impreuna. Vroiam sa fumez un trabuc ca in zilele Revelionului.

3. Mi-era dor de Timisoara, de linistea acelui oras. De acel spirit aparte ce te cuprinde de cum cobori din gara. Nu stiu daca ai fost vreodata in Timisoara. Daca nu ai fost, ar trebui sa mergi iar daca ai fost inseamna ca stii ce spun. Daca stai in Timisoara s-ar putea sa nu intelegi sentimentele unui Bucurestean, de fiecare data cand paseste pe solul urbei batrane dar macar trebuie sa intelegi exaltarea, sentimentul de liniste, de satisfactie interioara, de pace.

4. Am plecat de la seminarul de Bizant pentru ca n-a vrut sa ma tina doar jumatate de ora. Am fugit. Am vorbit cu Silvia care trecea pe la Unirea. N-a vrut sa ne vedem inainte sa plec. I-a fost frica sa nu pierd trenul. Am ajuns in gara. Mi-am luat bilet dupa o coada relativ lunga. Mi-am anuntat prietenii din Timisoara si parintii ca plec.

5. In gara m-am intalnit cu Dragu (de el - un coleg de Facultate). Era cu iubita. Se iubeau. N-as fi vrut sa-i deranjez dar m-a vazut iar eu i-am salutat, am fost pe cat de informal am putut desi am fost nespus de formal. Ma bucuram pentru iubirea lor. Am vorbit putin apoi le-am spus ca ma retrag. Mi-am cerut scuze ca i-am deranjat din iubire.

6. In tren e un tip, cu vreo 3 scaune mai in fata mea, cu ochi mari, negrii, cu parul carliontat, tuns scurt, cu o privire intre zeflemea si analiza, pastrand o stare de nemiscare ce ma inspaimanta.

7. M-a sunat Silvia. A iesit de la training. Eu, grabindu-ma sa raspund, mi-am scapat stiloul cu care scriam. Am vorbit sau, am incercat Nu aveam semnal. Am zis c- sa vorbim mai tarziu. “te pup”, “papa”. Mi s-a inchis telefonul. Am oftat. O domnisoara draguta cu ochi albastrii, cu pometii rosii, rotunzi, cu ochelari, s-a aplecat si mi-a luat stiloul de pe jos. Mi l-a inmanat “saru’mana”.

8. Nu mai am chef de atata drum. E prea lung. Ma uit la ceas. Inca 5 ore. Tragic. Trist. Noroc ca am ce citi; am ce asculta; am ce vrea; am la cine ma gandi; am ce regrata. Dăm timpul pentru spatiu. Ce chestie.

9. Sunt fericit. Ciudat cum trec de la o stare la alta. Au trecut controlorii pe langa mine. S-au uitat dubios la faptul ca scriam in agenda. Fata care mi-a recuperat pixu a scos din geanta “Descopera” si “Dilema Veche“. N-am citit de ceva vreme “Dilema…”. Ma bucur ca se citeste asa ceva. Ma face fericit.

10. Mai sunt 3 ore si 20 de minute. S-a oprit in Severin. Lumina puternica. Ma dor ochii. Afara e intuneric. Sunt plictisit.

11. O ora.

12. Am ajuns in gara din Timisoara. Sunt fericit dar mi-e dor. Dau un mesaj. Ma intalnesc cu Cyber si cu Mara. Timisoara.