Ninge cu petale
Astazi mergeam grabit pe strada pe care, cu vreo luna jumate in urma imi adusesem aminte ca vreau sa iubesc si sa fiu iubit, si am simtit petale albe, spulberate de vant, napadindu-mi imaginea. M-am oprit si am privit spre ramurile impodobite cu neaua calda a primaverii. Am simtit o placere aparte. Batea vantul si nori de ploaie se adunasera peste Bucurestiul mult (ne)iubit. Dar privelistea era totusi, atat de frumoasa.
Pe bune ca traiesc intr-o lume de vis (asta ca sa intru in stilul lui Salinger). Pe bune. Cu toate lucrurile frumoase si toate astea. Si ciudat, mi-e o frica nebuna sa nu pierd totul. Mi-e atat de frica incat astazi, in drum spre intalnirea cu Silvia, am facut un exercitiu de focalizare. Am privit strada pe care paseam incet, nu ca un drum spre iubita mea ci ca pe un drum spre niciunde. Am vazut gunoaiele si praful adunate la marginea soselei. Pachetele de tigari aruncate. Hartiile murdare si mototolite spulberate de vant. Am vazut tarani care ascultau manele la telefon.
Imi plac toate si totusi am incercat sa vad totul ca si cum ea n-ar mai fi.
Am vazut in metrou oameni tristi si foarte singuri, in cautarea unei incercari, cat de subrede de a se apropia, uni de ceilalti. Am vazut statia de metrou la care am coborat, murdara si imbaxita. Am mirosit transpiratia celor nespalati din transportul in comun. Am vazut cladirile neterminate, vesnic in constructie, din mijlocul capitalei. Am vazut toata uratenia ce ma inconjoara pentru minute in sir. Am ramas blocat.
Ce m-as face daca, ar trebui sa le suport, din nou, pe toate? Unde dracului m-as putea ascunde? As mai vedea oare, dincolo de toate lucrurile urate, petalele albe ale florilor firave, iscate in mijlocul primaveri? As mai putea rade impreuna cu bebelasul care gangureste si zambeste neincetat, in caruciorul mamei sale? As mai putea oare sa iau apararea celui rau? As mai putea sa simt vantul cald?
Oare de ce naiba ma gandesc la prostii si chestii de genul asta? Ce persoana prapastioasa sunt. Sunt naspa. I SUCK!
A inceput sa bata vantul puternic. Norii s-au rasfirat. Putini picuri de ploaie au atins strazile orasului adormit. E o liniste si totusi un tumult aparte.
Te iubesc.
P.S. Trebuie sa revad 5 cm/s cat de curand.
Filed under: Din seria "Am vazut un vampir" | Tagged: bucuresti, iubire, ninge, silvia, petale, gunoaie, exercitiu de focalizare





