Deci… m-am reapucat de scris. Ciudat, n-am mai scris decat de dragul de a scrie pe blog.ul asta de la finele sesiunii. N-am avut dispozitia necesara. Aseara cazusem intr-o depresie foarte pacatoasa si m-am simtit enorm de trist si de singur si de inutil. Gandurile uralu la mine si era inspaimantator. Mi-o trecut. Acum toate vocile mele imi lasa imagini, ganduri, idei, perceptii, sentimente si eu trebuie sa le asez, ca un natang de scrib fara minte (sau precum Parintii inspirati ai Bisericii? pastrand proportiile in aceasta comparatie), pe foaie. Atat.
Ciudat este ca mi-e frica. Mi-a fost frica mereu sa scriu. Mi-a fost frica sa scriu pentru ca stiu ca nu sunt bune micile mele povestiri/poezi/scenete nici de printat si apoi folosit foile pentru cornete de seminte dar uneori te apuca. Uneori te apuca sa scri, te apuca sa dansezi, sa canti, sa mazgalesti pe o foaie forme neclare, sa fotografiezi si pur si simplu nu te poti abtine. E ca mersul la toaleta. Te ti cat te ti dar tot trebuie sa mergi, pana la urma.
Imi este frica si pentru ca ideile mi se par bunicele iar stilul meu defectuos. Pe deasupra nici nu stiu limba romana. Pe deasupra celor de mai sus, cu adevarat nu are nici un rost dar totusi… sa fiu eu daca m-am putut tine. Ce scrisei? Azi, mergand spre statia de metrou Piata Iancului am vazut un politist dirijand traficul. Mi s-a parut atat de artistic prin miscarile lui incat incepusem sa mi-l imaginez cum ajunge sa fluiere un anumit ritm, cum incepe sa bata incet step. Cum se incurca circulatia iar el se apuca sa danseze peste masinile mototolite unele in altele. Cum pietonii i se alatura si danseaza ca un grup, in spatele lui, el fiind un prim solist ce-si canta si danseaza necazurile. De acolo am incropit o intreaga povestioara si tot tacamul, in drum spre Facultate.
Cum am ajuns la cursul de Studiul Noului Testament, m-am apucat sa scriu. Am scris primele 3 acte avand in total, pana acusi, 5 scene. Sper sa termin de scris pana in vikend. Poate tragi o ochiada ca doar o sa-i fac pagina. Chiar ar conta pentru mine sa-ti dai cu parerea (una critica si obiectiva ar fi ideala). Stiu ca nu se va metamorfoza niciodata mica mea schita de scenariu de musical intr-o ecranizare asa ca nici nu m-am chinuit cu rigorile clasice ale unui scenariu (iar un scenariu de musical este… bleah). Am scris mai mult de dragul de a scrie. Am scris pentru ca nu m-am mai putut abtine.
P.S. Asta nu inseamna ca n-am fost atent la ora, odata ce cursurile de eshatologie biblica ale Parintelui Profesor sunt unele dintre cele mai agreabile, dupa umila mea parere. Azi am vorbit despre relatia dintre Dumnezeu si om in teologia Evangheliei dupa Matei si desigur, despre Imparatia Cerurilor, aceste doua teme, vag tratate in doar doua ore de curs, fiind intr-o stransa legatura.
P.S. 2 Cred c-am vazut prea multe musical.uri. Sunt dus cu pluta!
P.S. 3 Nu ironizez politia si dirijatul lor de trafic. Eu merg pe jos, nu ma intereseaza. Pe bune! Chiar mi s-au parut foarte artistice miscarile politistului. Sincer!
P.S. 4 Poza e facuta de Silvia, nu-i a mea.
Filed under: Din seria "Copilarie macinata" | Tagged: curs, eshatologie biblica, frici, musical, politist dansand, prostii, scenariu, scris, silvia, sunt dus cu pluta
