Aseara stateam si citeam “Printre altele m-am apucat de fumat” de Aiobhenn Swenney, carte aparuta la Editura Univers, distribuita impreuna cu ziarul Cotidianul. Eu nu citesc ziare, cu atat mai putin Cotidianul, dar am vazut cartea la ghereta din statia de 85/69, acolo unde intorc troleibuzele, langa Scoala 69 din zona Garii de Este, ghereta de unde obisnuiam sa cumpar “Evenimentul Zilei” si/sau “Jurnalul National” in perioada in care citeam ziare, si am cumparat-o pentru ca titlul suna interesant.
Ziarul l-am rasfoit dezinteresat (am problemele mele, am problemele celor din jurul meu, nu ma intereseaza problemele in care nu ma pot implica) si acum rup, odata pe zi, fasii ca sa aiba Betano (pisica mea) cu ce sa-si acopere nevoile, dupa ce si le face in lighianul rosu si zgariat, dintr-un colt al holului.
Citind aceasta carte, de altfel, destul de proasta (promit sa-i fac prezentare), ajung la un pasaj in care personajul principal al romanului se duce la Muzeul de Arta Moderna din N.Y. iar gandul mi-a zburat la prima intalnire cu Silvia, atunci cand m-a dus la Muzeul de Arta Contemporana (M.N.A.C.) situat pe undeva prin Casa Poporului.
Ideea e ca nu ne-am intalnit, doi necunoscuti, din greseala, la metrou. Vorbisem cu Silvia pentru prima data cu vreo 4-5 zile inaintea primei noastre intalnire, daca-mi aduc aminte, cu vreo 2 doua zile inainte de V.Day (mi-e lene sa ma uit in Y.M history), si ma adaugase in lista ei de mess. pentru a-mi explica formularea ei “sarutul ochilor” pe care eu, citind-o la ea pe blog, nu m-am abtinut sa n-o ironizez pe un ton prietenesc, normal, desi stiam de la bun inceput ce vroia sa zica (ca doar nu-s tembel…).
In timpul primei noastre discutii m-a avertizat ca da foarte usor ignore, lucru ce mi s-a parut foare ciudat odata ce ea m-a adaugat pe mine in lista (da, exista o explicatie, nu ma chinui sa o expun). Pe deasupra, am zambit pentru ca nu stiu sa-mi fi dat vreodata cineva ignore (Alexandra, poate? Cred ca si acusi sunt pe ignore la ea. Daca mai e altcineva si-mi citeste totusi blog.ul, sa ma anunte.) si nu intelegeam motivele pentru care mi-ar da ignore. Daca era hipersensibila?… m-am gandit. Mai tarziu mi-am adus aminte ca noi (masculii) suntem cam porci, cu destule ocazii.
In acea prima seara am vorbit despre multe si totusi despre mai nimic. Eu sunt foarte curios din fire asa ca vroiam sa stiu totul cu lux de amanunte. Ea mi-a spus sa-i citesc blog.ul de la inceput si detaliile urma sa le primesc cu proxima ocazie. Era tarziu asa ca s-a dus la culcare, a doua zi avand seminar si servici. Era prima persoana din blogo-cub pe care o intrebasem altceva in afara de “cine esti?” atunci cand imi aparea la request.
Mi-a placut inca din acea seara sinceritatea ei dezarmanta si m-a intristat tonul ei descumpanit. Am avut o presimtire inca de pe atunci c-am s-o iubesc. Nu cu intensitatea pe care o iubesc azi dar cel putin ca pe o prietena apropiata. In noaptea aceea i-am citit o buna parte din blog, ca un maldar de tristeti si descumpaniri ce imi inundau intunericul camerei si ma sufocau, din ce in ce mai mult, dupa fiecare click inocent si totusi impertinent.
Blog.ul ei m-a intristat atat de mult incat am ajuns sa scriu o poezie a dracului de proasta (nu din cauza blog.ului, eu scriu poezii proaste. Sumimasen.)
A doua zi ne-am povestit, eu despre demoni, ea despre fantasme (dupa status.ul de Y.M. de pe atunci). Mi-a spus ca i-ar placea sa ne vedem in persoana, odata ce considera conversatia text(uala) ca fiind rece si lipsita de apropiere. Eu i-am marturisit ca sunt timid si ca mi-e frica de femei (si pe deasupra eu n-am nici o problema cu discutia doar via Y.M.). Ea s-a resemnat dar s-a oferit sa-mi fie apropiata si sa ma sfatuiasca chiar si prin intermediul internetului.
Eu i-am multumit pentru ca o prietena in plus nu strica (despre restul prietenelor mele apropiate cu siguranta am vorbit prin blog.ul asta). Ciudat este ca, desi o cunosteam, via casuta de mess., doar de 2 zile, paginile blog.ului ei m-au facut sa ma simt foarte aproape de ea (poate citesti aceste randuri si-mi spui ca sunt ciudat. Nu contest, ai dreptate.).
Tocmai deoarece ma simteam apropiat de ea, am ramas putin curios de prezenta ei si in acelasi timp, mi se facuse frica sa nu care cumva sa devina glaciala si distanta deoarece discutiile noastre ramaneau doar la stadiul de Y.M. asa ca i-am propus sa ne vedem, desi i-am marturisit ca nu-mi stau in fire astfel de activitati (si chiar nu-mi stau! Adica iesitul in oras…). Ea a propus ca zi de intalnire sambata, deoarece e ziua ei libera si vroia sa mearga la M.N.A.C. iar eu normal c-am acceptat. Eu nu prea am idei de iesit in oras.
In seara in care am stabilit sa ne vedem ea mi-a lasat si nr. ei de tel. Nu stiu de ce eu nu i l-am dat pe al meu dar intentionam sa-i dau un mesaj a doua zi macar asa, de “saru’mana”, mai ales ca si ea ma atentionase ca nu mi-a dat nr. de tel. ca sa-mi incarce memoria telefonului. Am stat mai toata noaptea pe net. iar pe la 4.30, cand somnul incepuse deja sa ma loveasca peste pleoape cu atingeri puternice si rapide, am hotarat sa ma uit la un film care sa ma tina treaz pana la o ora rezonabila a diminetii la care sa pot da un mesaj cu “buna dimineata”.
Culmea ca acum, in zilele in care nu doarme la mine iar eu nu am scoala, pun ceasul sa sune, ii zic “buna dimineata” printr-un mesaj iar apoi ma bag inapoi in pat. Stiu ca nu-i absolut necesar dar nu ma pot abtine. Trebuie sa simt ca sunt langa ea, dimineata, cand se trezeste si ala e singurul mod pe care-l pot gasi de a ma apropia. Ma ierti daca sunt prea bagacios.
De dupa primul mesaj am vorbit mai mult via. tel. Decat via mess. mai ales ca ea avea telefon de servici… (stiu, I suck). Mi-a povestit despre Viena si despre problemele de pe atunci cu acel card care nu vroia sa mai apara. Pana la urma a venit. Mi-aduc aminte ca, vineri, inainte de a ne intalni, eu mersesem la Cora sa fac niste cumparaturi ca nu mai era nimic prin frigider si vorbeam cu ea la telefon, lovind in acelasi timp cu disperare un carut paralitic ce nu era in stare sa pastreze o linie dreapta. Tragic.
Vineri sera, a nins puternic in Bucuresti iar Silvia a fost nevoita sa mearga la un bal organizat de Biserica Anglicana, la care primise invitatie de la firma la care lucreaza (parca asa, nu?). Mi-o si imaginam, frumoasa, intr-o rochie de seara, senzuala, feminina, pe tocuri, umbland prin mocirla caracteristica Bucurestiului. Mi s-a facut rau mila de ea si ma intristasem pentru ca stralucitoarea ei seara de bal fusese ravasita de o ninsoare neasteptata.
Vorbeam cu ea la telefon, in timp ce ea se tanguia in taxi.ul care o ducea spre locatie (Inter sau Marriot?) iar eu incercam s-o inveselesc si s-o fac sa vada cat de frumos e afara, cat de magica este atmosfera. Desigur ca eu stateam dincolo de geamul termopan, lipindu-mi genunchii, precum un copil vesel, de caloriferul fierbinte, privind spre superbii fulgi de nea. (De la blogpostul ala cu ninsoarea, n-am mai scris nici un blog pana cand m. m-a avertizat ca ninsoarea s-a oprit de mult dar sincer eu nu observasem pentru ca eram indragostit lulea.)
Totusi, intalnirea noastra de a doua zi nu a fost stavilita de evenimentele meteorologice desi Silvia a ajuns foarte greu in seara aceea, datorita vremii.
Filed under: Din seria "Am vazut un vampir" | Tagged: blogpost, comment, discutat, m.n.a.c., mess, N.y., prostii, silvia, vorbit, Y.M.
baaai, dar a trecut ceva vreme! la fel de amorezat esti? mare lucru! asa sa te tina! poate te alaturi mie in lupta de a demonstra lumii ca indragosteala poate sa tina o viata intreaga.
…desigur, eu am un avans de vreo 6 ani fata de tine in lupta asta, dar asta e doar un detaliu :))
si sa stii ca mesajele alea de buna dimineata sunt de mare efect!
Stai ca inca n-am avut vreme sa termin si alealalte 2 parti
Si dupaia sa trec la lucruri impersonale ca prea multe detalii strica.
dada, suflete de paparazzi sunt peste tot. si astia strica fericiream, iti zic! :))
Eh, asa suntem noi, oamenii, nu ne putem abtine si tre’ sa tragem cate-o okiada. Da’ adevarul e ca ne si place sa ne aratam uneori.
n-ai fost niciodata in lista de ignore, dar daca tu esti indragostit si nu vezi linkurile pe care le trimit tuturor (inclusiv tie) catre blogul meu. eu ce sa iti fac? Nu sunt o persoana care sa tina la suparare si trebuie sa iti zic ca ma bucur mult ca ti-ai gasit pe cineva. Era si timpul sa iesi din starea aia de capcaun,
numa bine.
Da… primesc link.urile dar am uitat sa fac legatura.
Auzi, capcaunul indragostit. Imi aduci aminte de “Rinocerul indragostit” a lui Liao Yimei ;))
hmm…pe mine tot titlul ma atras (din motive personale, si eu ca si multi altii mam apucat de fumat); in fond si la urma urmei io inca nam gasit vreo carte interesanta din ciclul cartilor distribuite cu iarul Cotidianul , insa hai sa recunoastem ca nui asa de rea…
O carte GENIALA editata si cu ziarul Cotidianul este “La Agatat” de Nadine Gordimer. Pur si simplu geniala!!! Eu o am intr-o editie humanitas desi nu cred ca este vreo diferenta de traducere.
“Printre altele…” este o carte proasta pentru ca doreste sa exprime un univers erotic si nu reuseste nici cu multe strofocari (descrieri inodore, insipide si care numa’ scene senzuale si incarcari erotice nu aduc). Singurul lucru interesant in toata cartea este prezentarea burgheziei Newyorkeze si a Muzeului dar toate astea sunt mult mai atent prezentate in “De veghe in lanul de secara”. “Printre altele…” este o carte mediocra, cel mult.
Pai ce sa zic toate trebuiesc sa incepa de undeva, problema este ce o sa ne facem daca or sa inceapa toate alea din acelasi loc si internetul este un candidat serios pentru asa ceva.