Tu-i C.A.S.M.B.ul…

Da, probabil sti deja ca urmeaza sa plec impreuna cu Silvia la Viena. Daca nu sti, ei bine, tocmai ce-ai aflat. Ma rog, nu intru acusi in discutia despre Viena pentru ca eu unul de abia astept sa plec din Bucuresti impreuna cu vampirul meu iubit pentru cateva zile iar Viena sunt sigur ca va fi un loc perfect pentru o astfel de escapada.

Oricum, dupa cum bine sti, cand iesi din tara trebuie sa ai si o asigurare pe viata ca na, daca mori sa aiba cum sa te aduca inapoi ca si asa, oricare alta ingrijire medicala o platesti prin card. Asa ca de marti am inceput peregrinarea mea langunoasa prin tenebrele birourilor si secreatriatelor institutiilor mai mult sau mai putin, de stat, pentru a-mi procura aceasta dubioasa asigurare.

Silvia mi-a spus ca cel mai OKy ar fi sa merg la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti si sa procur de pe acolo cardurile europene, pentru mine si pentru ea, ca na, doar le da statul pe gratis. Intram noi pe site-ul aferent (nu dau link.ul ca si asa e degeaba) si gasim informatiile cica necesare pentru primirea acestui card.

Printre putinele acte cerute pe site, era si adeverinta de student, pe care o ia tot omul de la Facultatea de care apartine. Ma duc eu marti dimineata, vesel, fericit, desi ploua putin pe afara, si o rog pe domnisoara secretara sa-mi dea si mie o adeverinta. “Vino maine si ti-o dau, ca asa e procedura.” Eh, ce mai conta ca aveam nevoie cat de curand. Zic si eu “Saru’mana” ca doar eram fericit si-mi vad de “drumurile noastre toate/se vor intalni vreodata”. Miercuri, fara nici o alta treaba esentiala pe la Facultate (cursurile nu se pun ca si asa nu prea s-au facut saptamana asta) am ajuns pana la urma sa campez pe micul hol al secretariatului.

“Nu am ce sa-i fac, n-a venit secreatrul sef.” Daca n-ar fi fost secretara de la noi de la an o doamna foarte draguta si care foloseste un ton foarte pertinent si cald, probabil c-as fi facut-o cu ou si cu otet pentru ca pana la finele programului cu publicul, secretarul sef n-a binevoit sa apara. Pacat ca nu era buldog.ul ala de secretar, tuns scurt si cu burta cat Logan.ul ca atunci as fi putut sa-mi descar si eu micii nervi de student care s-a lasat de fumat si n-a mai pus alcool in gura din vikend.

Eh, trecand peste vesnicele probleme ale institutelor de invatamant cu specific teologic-ortodox, ce au harul de la Dumnezeu, probabil, de a te plimba prin toate starile de angoasa si dispret posibile, fac eu rost astazi de adeverinta si dau sa merg la sediul C.A.S.M.B. de la Vitan, sediu central, unde, pe site scria ca poti depune actele pentru Cardul European. Norocul meu ca pe drum dau nas in nas cu un coleg de facultate care-mi spune “Ba, nu te duce acolo, mergi la Herastrau, ca acolo se fac astea europene…” Il ascult eu pe omul meu, ca doar teologii sunt trecuti prin multe, si ajung, dupa lungi interogatorii adresate diferitilor pietoni din zona, la sediul casei de asigurari.

Dupa o coada relativ scurta, ajung eu in fata domnisoarei, ii dau dosarele, al meu si al Silviei, si raman pentru o secunda in picioare. Aceasta se uita peste al meu iar cand ajunge la celalalt, se uita la mine si ma intreaba “Da’ cine e?” eu ii raspund foarte senin “SILVIA!”. “Vad si eu asta…” zice tanti pe un ton pitigaiat si enervant, specific femeilor… ma rog, la care eu ii zic “Ma bucur, ar fi rau daca n-ati vedea.”

La care ea se uita ciudat la mine si ma roaga sa iau loc. Ma asez pe scaunul confortabil de banal si imi spune simplu ca nu poate sa accepte un dosar pentru o alta persoana decat de la mama/tata sau sot. Eu ii zic ca mai avem pana acolo, o mai rog frumos dar putin rastit, trebuie sa recunosc, de vreo doua ori, sa accepte dosarul si pana la urma il iau si-l pun inapoi in mapa mea.

Cand trece la al meu, se uita peste putinele acte cerute pe site, si se apuca “Va mai trebuie Diploma de Bac si Foaia Matricola.” Eu ii zambesc, frumos, calduros, ca unei fete inainte de primul sarut, si-o intreb daca nu cumva mi se da si o bursa de studii. Ea se incrunta, ca si cum ar fi vrut sa fim doar prieteni, si-mi spune ca asa e regulamentul. 5 minute si 200 de injuraturi mai tarziu, iesind tremurand tot si rosu la fata, din biroul respectivei, ajung sa ma indrept spre casa, cu dosarele in mana, fara carduri europene de asigurare.

Ajungand eu acasa, ceva mai linistit, datorita “Prin fereastra Bisericii” a Parintelui Coman (omu’ asta scrie niste carti de-ti sta matzul in coada, serios ca da) caut pe net. asigurari pentru turisti. Pentru 5 zile, BCR asigurari iti ia 17 lei. Floare la ureche asa ca luni ma duc sa-mi fac asigurarile.

Morala acestei povestioare asezate in scris pentru a-mi mai calma din tremuriciul mainilor, este: “Tu-i C.A.S.M.B.ul cu el si cu mama lui si sa-si bage site-ul in tenebrele prostiei din care l-au scos.” Ma rog, de altfel, nici nu ne trebuia Cardul European de Asigurare pentru ca nu stam decat 5 zile dar nu asta conteaza, conteaza informatia eronata asezata pe site, pe baza caruia, omul cu google acasa isi face, si el, niste planuri. In adancul sufletului, desi toata lumea ma critica cum ca as trai intr-o lume fictiva si prea frumoasa, sper ca Romania si respectiv institutiile ei ajung sa se schimbe, in bine, odata cu trecerea timpului…

Poate la anu’. Sau… poate nu.

P.S. Am zis sa le modific putin sigla pentru ca asta se potriveste ceva mai bine, zic eu. Tu nu?