Bucati de piele se scurgeau incet pe mine si-mi mazgaleau hainele cu un rosu aprins, cazand mai apoi, atrase de iubitoarea gravitatie, pe covorul batran, calcat de multe fiinte ce mi-au trecut prin ganduri. Fereastra larg deschisa dadea spre o lume departe de mine. Un albastru spalacit inghitea norii albi si se pierdea dincolo de blocurile gri ale orasului.
Sub staturile vopsite fad, pictate cu mici dreptunghiuri de culori inchise, se gaseau coroanele copacilor, verzui, sustinand intreaga arhitectura a privelistii de dupa geam. Eu insa eram departe. Departe de toate cele asezate dincolo de geamul balconului meu. Ma intersectam prin fire invizibile de alte creaturi mai aproape sai mai departe de mine si incercam, cu o sfortare animalica, sa fiu eu desi eu nu mai fusesem de mult, atat de demult incat probabil murisem.
M-am ridicat in picioare si am cules fasiile de piele ce se scursesera de pe mine. Le-am aruncat la gunoi. Nu vroiam sa fie mizerie in camera mea si asa dezordonata. Macar sa nu para ca am fost eu pe acolo. Cine va intra sa spuna c-a fost oricine. Sa priveasca de jur imprejur si sa vada banalitatea unei existente ca oricare alta, cu vise mici si sperante trecatoare sa fie indiferent si sa plece.
Cand sa arunc si ultima bucata, m-am oprit pentru o secunda si am stat putin s-o exameninez. Era la fel ca toate celelalte, avand o culoare putin inchisa si cateva firicele de par crescute sporadic pe ici, pe colo si totusi, parca ultima bucata imi placea foarte, foarte mult asa c-am incercat s-o lipsesc la loc.
Nu stiu ce-mi veni. Mai incercasem si prima data cand vazusem una cazand pe jos dar nu reusisem nici atunci. Nu am reusit nici acum. Pacat… gasism o bucata destul de frumoasa de piele pe care vroiam sa o reatasez. N-a fost sa fie. Poate data viitoare…
Am aruncat-o si pe ultima la gunoi si am simtit cum pielea incepe din nou sa creasca, acolo unde se rupsese. Of, iar o sa creasca, iar o sa se desprinda, iar o sa cada, o sa-mi manjeasca hainele iar apoi o sa se faca mizerie in camera. Iar o sa le culeg si-o sa le arunc la gunoi. Macar am gunoiul aproape.
De ce oare imi tot cad bucatile de peiele daca au de gand sa creasca altele?
Completat sub: Din seria "Copilarie macinata" | Tagged: bucati, despre nimic, n-am ce face, piele, prostii, sunt plictisit, tu ce faci?






trist, impresionant, eu…..
unde pot gasi continuare povestii?
)