Stii, ai uneori niste revelatii d’astea penibile de-ti vine sa pufnesti in ras acolo unde te gasesti. Am crescut. Ne-am facut mari. Nu-mi vine sa cred. Sunt atat de uimit de aceasta stupefianta constatare incat nu pot decat zambi.
Sa-ti explic. Azi am avut o zi destul de incarcata pentru ca dimineata am mers, la invitatia Dianei, la deschiderea pentru presa a primului dintre Burger King.urile din Romania, situat la Baneasa City nu stiu cum. Pe Diana o stiu de destul de multa vreme, sa tot fie 4-5 ani de zile, de pe vremea in care ea inca de abia incepea facultatea. Acum a ajuns jurnalist. Pe bune. Conferinta de presa. Tot tacamul, toate prostiile.
M-am trezit inconjurat de tineri viitorii mari fotografi, jurnalisti si PRisti din Romania si m-am simtit a dracului de mic si in acelasi timp inimaginabil de stupefiat. Parca imi venea sa vorbesc la plural cu toata lumea pentru ca toti erau cu trebile lor acolo, fiecare avand in grija probleme mai mari sau mai mici.
Ma rog, cand se termina conferinta de presa si toate discutiile aferente, traversez strada si trec pe la Silvia s-o pup ca na, e la o aruncatura de bat de City nu stiu cum. Si ea la fel de preocupata de munca ei ca si ceilalti de mai sus. O sarut, si plec spre casa pentru ca uitasem sa-mi iau banii pentru a plati Oranjeee.ul.
Pe drum spre Oranjeee.ul de la Piata Delfinului, dau nas in nas cu un fost coleg de generala pe care nu l-am mai vazut de vreo doi ani desi stam in acelasi cartier. Lupu, colegul meu, este in anul 2 la Facultatea de Constructii. Mi-a povestit un pic despre diverse. Despre planuri de viitor si altele. M-am uitat la el ca un animal prost inaintea copilului.
Nu am de gand sa-mi plang de mila. Sunt fericit, sunt fericit ca ai crescut mare si ca iti urmezi visele. Ma faci sa-mi strang bucatelele de curaj de prin inima si sa le pun cap la cap pentru a mi le urma si eu. Intre timp te vad ca o mare statuie de marmura, din mijlocul unui parc, avand grija de viitor si imi doresc sa ma apropii macar de ceea ce esti tu, de ceea ce vrei, de puterea cu care te lupti pentru a obtine ceva mai mult.
Iti multumesc ca esti prietenul sau prietena mea. Cunoscutul sau cunoscuta mea si ca imi arati ca am crescut, ca ne-am facut mari si ca viitorul este in mainile noastre (imi pare rau, sloganul e kitch dar mere’).
P.S. Imi pare rau ca n-am fost logic in blogpost.ul asta. Sunt fericit si nu stiu exact de ce.
P.S. 2 Poza e facuta la Ocna Mures dar cred ca-i destul de relevanta pentru discutia in cauza.
Completat sub: Din seria "Ce-am facut azi" | Tagged: baneasa city, burger king, coleg de generala, Diana, oranjeee, revelatie, silvia
Promit solemn sa te scot la cat mai multe conferinte de presa and si “toate prostiile” ca sa ajungi sa nu te mai simti mic, ci mare si puternic.
On my word as a journalist!
da, fratioare, am crescut toti!!!! S-au dus vremurile cand se radea in copilarie numai de lucruri de noi stiute