Comunicare literara

Aseara, dupa ce-am vazut Wall-E si dupa ce mi-am chinuit gandurile pentru a putea aseza cateva idei despre un film pe care l-am considerat pur si simplu superb, pe blog, am primit un mail foarte, foarte dragut de la Eliza, colega mea de la Lugera, care mi-a ridicat putin moralul.

Ideea e ca eu le-am spus colegelor mele, din echipa in care am fost primit cu atata caldura (si atata mancare) despre blog.ul meu si despre vagile mele aspiratii literare iar in seara trecuta s-au plimbat si ele pe aci (le astept cu placere oricand).

Putinele cuvinte de apreciere ale Elizei m-au facut sa vad viitorul putin mai luminos si-i multumesc sincer pentru ele. Cu adevarat, privind obiectiv, probabil doar a reusit sa-mi hraneasca ego-ul dar totusi, eu eu ii apreciez sinceritatea.

Nu-ti spun ce scria in mail integral ca sa nu te plictisesc dar totusi iti asez aci o fraza pentru a intelege titlul acestui blogpost: “pentru ca dupa ce am citit creatiile tale, parca am vrut sa iti daruiesc si eu ceva.”. Si astfel, atasate de mail au fost si doua documente cu poezii. Nu sunt toate reusite (imi pare rau, sunt un critic aspru) dar de dimineata ea mi-a permis sa-i pot pune cateva pe blog si nu ma pot abtine sa nu o fac deoarece unele chiar m-au impresionat.

♦ Din “Cirese de mai“

ispitindu-mi-te

cu tren în urme
neroz, adânci
de temătudini
privind sau dormindu-mi
tăcerea înnodată în
doar am să cred.
pentru viitorul
care s-a repetat în unghiile cvasirupătoare.
pe lespezi de rece
am să-mi scriu poveştile tale,
foste verzi.
mă crezi?

declaraţie delicată de dependenţă

etericule!
mă las diafan în grija umerilor tăi,
robeşte povara zmeilor,
salvează absurdul din mine!
pentru că… fără absurd şi paradox
eu sunt doar o silabă.
măcar înlănţuieşte-mi haosul
şi pune-mă pe pilot automat;
poţi chiar să mă arunci pe o piatră,
ca să scot sabia şi să proclam o taină.
ah! cum simt venele că fac valuri mici,
de zgomote şoptite cu guri de cameleon mutant decedat.
parcă ai vrea… sirop!
sirop de mătrăgună preparat
fără o spălare pe mâini în prealabil.
ţi-aş îngriji corpul abandonat
şi l-aş preface în pulbere.
apoi, am să mă spăl cu ea.

Râvnire

s-au întrecut
iubirea şi libertatea.
ubirea a câştigat la sacrificiu,
a fost mai dură,
a luat mai mult,
a dat şi mai mult,
a făcut minuni,
s-a hiperbolizat,
s-a contrazis,
s-a luptat cu ea însăşi,
s-a jurat,
s-a vândut,
şi-a tăiat venele,
a descifrat un ombilic de imposibil,
dar libertatea… a câştigat.
[iubirea s-a rupt când doi nu au mai stat de mână, iar libertatea s-a înjumătăţit].
apoi s-au întrecut
amorul cu iubirea şi cu dragostea;
a câştigat dragostea,
pentru că e un cuvânt mai lung,
dar nu suficient de lung
pentru libertate.

♦ Din “Focuri de Iunie“

demistificare

hai să ne bem iubirea
din cioburi de-amintiri…
o, nu! acum chiar n-ai să vii
şi-mi neg existenţa.
nu timpul şterge durerea,
ci o durere mai mare.>
de ce nu pot fi decât mai multe?
nici măcar realitatea nu mă mai vrea,
sau eu pe ea…
dac-aş putea să renasc
într-o baie cu spumă sacrificată
şi să-mi înalţ ochii,
să mă lepăd de propriu,
să mă izolez într-un ascuns intangibil.
ce mă fac eu oare acum?…

P.S. Si mai sunt multe foarte interesante dar nu le asez aici pentru a nu face blogpost.ul prea lung. Multumesc din nou Eliza pentru amabilitatea cu care te-ai lasat publicata pe umilul meu blog.