Ani de asteptare

Ani de asteptare este un roman pe care l-am vrut pentru ca este scris de Fumiko Enchi, autoare pe care am avut ocazia s-o devorez, din pura greseala, cumparand una dintre cartile ei de la Libraria Eminescu doar pentru ca era literatura japoneza. Primul roman al ei, pe care am avut ocazia sa-l citesc, a fost mult mai adanc, mult mai mistic si in alcelasi timp mult mai scurt decat acesta despre care as vrea sa-ti vorbesc acum.

Stiu ca nu e normal sa faci o comparatie intre doua romane cu teme complet diferite dar nu ma asteptam din parte acestui roman sa fie atat de narativ si atat de neasteptat de lipsit de acea taina pe care am gasit-o in Mastile. Totusi, acest roman, odiseea, saga lui Tomo care alege, vreme dupe vreme noi metrese pentru sotul ei care traia inca in perioada Edo, nefiind atins de curentul nationalist, reformator al perioadei Meiji este, dincolo de toate, o afundare in cultura japoneza.

Ca un Ion pentru Transilvania, Ani de asteptare este un roman care ofera atat drama general valabila a femeii casatorite cu un demnitar inalt, din Japonia Edo cat si imaginea generala a reformarii tarii, aratand faptul ca reformele se materializeaza, de pe bucatile de hartie in realitate, doar dupa o perioada lunga de timp.

Drama personajului principal se asemui totusi, intr-o mare masura cu povestirea budista a Suferintei Doamnei Vaidehi. Povestea spune ca: “Suferintele Doamnei Vaidechi se legau de karma, pe care oamenii, cu toata intelepciune si toata puterea lor, n-au posibilitatea s-o evite. In pofida inimi sale curate si milostive, ea purtase in pantece un suflet diabolic, produsul karmei sotului, incapabila sa scape de torturile diavolului pe care-l nascuse. Cel mai simplu ar fi fost ca ea sa devina asemenea lui Ajase, lucru de altfel imposibil” (Ani de Asteptare, Fumiko Enchi, traducere de Angela Hondaru, editura Humanitas, Bucuresti, 2008 )

Astfel, inserand povestea Doameni Vaidechi in romanul sau, Enchi reuseste sa ofere o posibila explicatie dramei lui Tomo care trebuie sa suporte metresele sotului ei, mai tinere si dorite de acesta, alaturi de ea in timp ce ea se transforma din persoana sexuala si nascatoare de prunci intr-o stapana insensibila, aparent si mama. Aceasta evolutie naturala, lenta este aceea care fascineaza si, desi pentru mine relatarea nu are un impact atat de profund cred totusi ca, cititoarele acetui roman ar putea, mai degraba, sa inteleaga pe deplin tragedia situatiilor.

Forma acestui roman este una buna, acceptabila. Naratiune la persoana a 3-a fara flashback.uri sau alte stilizari moderne; dialocuri elocvente si atent presarate in text, descrieri de peisaje si analize de personaje care nu au adancimea si nu lasa amprentele pe care cele din textul “Mastile” le aduc dar totusi, desi nu este o forma textuala de laudat (cel putin, nu de laudat de catre mine) aceasta nu inseamna ca ofera un minus romanului ci, mai degraba, lasa pe acel plan central povestea insasi.

Per total, Ani de asteptare este un roman fascinant in primul si-n primul rand pentru analiza obiectiva a societatii japoneze de la sfarsitul Sec. 19, inceputul Sec. 20, aducand, impreuna cu fiecare pagina citita, un iz nipon neintalnit in alte romane japoneze.