Slatina III: …si n-a plouat…

… dar nici cald n-a fost. Oricum, a trebuit sa mergem la cules de vie. Am ajuns de la prima seara folk, in jur de 1 noaptea. Am mancat niste chiftelute facute de mama Lavinicai si am adormit pe la 2, intr-un final. A doua zi dimineata am fost treziti de chemarea viei. Eu speram sa ploua si nu eram singurul, dar n-a plouat asa c-am luat drumul Ganesei, drum care are vreo cativa kilometrii, plecand din Slatina.

Asa, jumatate mahmuri, am ajuns la mica vie, de vreo 7 randuri a 200-300 de metrii, pline, ochi cu struguri, desi, raportul initial sugera doar cate-un strugure pe-ici-pe-colo. Si am cules si ne-am poticnit si am cules si ne-am chinuit pana cand, la final, am aratat ca masinile astea, doar ca mult mai rau… sau, probabil ca o hoarda de zombii care patrulau prin sat… Ca sa inchei aceasta parte, a fost o experienta interesanta pe care n-am mai avut-o de cam multa vreme, dar sincer… niste vin nu merita atata chin si suferinta, iti spun eu. Drink kimikalz…

Pe la 2 dupa-amiaza ne-am intors in Slatina, ne-am spalat si ne-am culcat pana cand a trebuit sa plecam, din nou, spre Caracal. Culmea… am prins bariera. Eu cred ca e cate-o bariera din 5 in 5 minute. Pe deasupra, de aceasta data am asteptat vreo 10 – 15 minute o locomotiva… atat.

A doua seara de folk a fost ceva mai vie si au aparut (mult) mai multi tineri gata sa se bucure de niste folk. Seara a fost deschisa de Marinel Preda, folkist din Slatina de care Lavi auzise, om care si-a facut meseria cu brio, dupa care a urmat Mihai Calian (M.I.S.H.U.) care avusese probleme cu oltenii (eu cu o olteanca asa ca-l inteleg). Dupa cei doi, aparu’ Bogdan Grosu care avea fata de… jmekeras increzut. Acum, poate mi s-o fi parut mie, da’ nici folk.ul lui nu m-a dat peste cap. Poate o fi mai bun cu alte ocazii.

Fox Studis a urcat pe scena criticand, prin vocea doamnei trecuta de prima tinerete, ca nu prea se aplauda. Daca nu avuseseram ce? Oricum, Fox Studis nu canta folk (sau cel putin cu aceasta ocazie n-a cantat folk) cate zile-o avea pamantul. O fi alternativ da’ asta se numeste blues/jazz (doamna are o voce de jazz rau de tot). Adrian Sarmasan, a cantat extraordinar, chiar daca initial ni s-a parut cam ciudatel, sincer (muama ce videoclipuri tampite au folk.istii astia). Apoi… Vasile Seicaru… (acest Asterix al Romaniei care a sarit, practic, pe scena) si dupa el Alina Manole care ne-a incanatat cu mamosala ei si cu piticii ei de pe creier.

Dupa Alina Manole, Maria Gheorghiu a cantat foarte frumos, dar a urcat cu un tricou marca “Miscarea de rezistenta” spunand ca sustine aceasta miscare. Iar mi s-a facut lehamite, nu de alta, dar o voce ca a ei nu trebuie manjita cu asa ceva (ori au platit-o destul, ceea ce e foarte rau, ori nu stie ce vorbeste ceea ce e si mai rau). Dupa cele doua cantarete a urmat Emeric Set, iar lui Emeric Imre nu i-a convenit ceva la sonorizare pentru ca, desi s-a ridicat toata sala in picioare, n-a mai “bagat” o melodie, ceea ce a fost urat… din partea lui.

In final, marele star al serii, F-l-o-r-i-n C-h-i-l-i-a-n care a urlat doua dintre melodiile lui fara a avea vreo logica. Pe la jumatea recitalului, dupa un discurs mic si imbecil, si-a dat jos camasa, iar sub ea se afla tricoul cu “Miscarea de rezistenta”… eu initial credeam ca vrea sa ne arate burta… Cel mai mare fan al lui, folk.istul din seara precedenta (dupa cum ma si asteptam). Dupa 10 am plecat ca m-a scarbit. Nu mai trec pe la vreun concert de-al lui, prefer sa-i asculta CDurile ca macar alea merita.

Dupa 10 am plecat pentru ca vroiam sa scap cu 1/4 din urechea mea muzicala intacta si am ajuns in Slatina pe la 1 noaptea. De Lavi iar se agatasera baieti cu masini dar nu ma mai surprinde nimic la ora actuala. Oricum… Duminica am dormit pana tarziu, ne-am trezit, am mancat si am mai dormit ceva… si am plecat spre Bucuresti, pe la 6… cu trenul. Gara de Nord a fost, ca mereu, acolo, sa ma si sa ne astepte… mereu Gara de Nord, cand ea nu va mai fi cum este, nu va mai fi Bucurestiul.