
…desigur ca iar despre carnet, despre ce alt subiect as putea eu sa vorbesc? Este singurul subiect care ma bantuie de mult prea multa vreme. Nu ma bantuie… ma horroruieste; nu ma lasa sa dorm in dupa-amiezele linistite si nu reuseste sa ma adoarma decat dupa mult prea multe zvarcoliri in serile de dupa zile mult prea obositoare. De altfel, acest carnet mi-a mancat mare parte a existentei mele din ultimul an de zile… an si mai bine.
Nu vreau sa continui acest discurs pentru ca probabil n-ai intelege… n-ai cum sa intelegi asa ceva avand ca subiect ceva atat de obisnuit si/sau insignifiant, dar pentru mine… e ca si cum, de cand am inceput sa ma preocupe acest carnet, am pus o paranteza intregii mele existente. E ca si cum, fara acest carnet, sunt inexistent in societate, lipsesc cu desavarsire sau, nu sunt considerat ca fiind un om intreg, un membru cu drepturi depline in societate; e ca si cum, fara acest carnet sunt un lepros lasat printre oameni doar pentru ca nu e contagios.
Ce pot sa spun? Asta o sa fie un blog.spot scurt pentru ca nu vreau sa continui pe aceasta tema, dar am dorit, din adancul sufletului, sa-mi spun oful. As putea sa adancesc ideea asta, spunand ca aceste elemente apar datorita unor sechele adanci, din adolescenta, din faza dezvoltarii personalitatii, dar nu cred c-are vreun rost si azi, ca de mult alte dati, in ciuda infatuarii mele fata de istorie, consider istoria insignifianta si fara rost (dar nu este, asa ca poti sta linistit… e cea mai misterioasa amanta).
Cam atat… sper ca pe 22 sa inchid aceasta paranteza, dureroasa, din viata mea. Orice demers este o paranteza, mai simtita sau mai putin simtita, dar aceasta paranteza a vietii mele a devenit atat de grea incat imi vine sa ma spanzur (nu literalmente, stai linistit/a); a devenit atat de grea incat daca ma arunc de pe un pod in cea mai adanca apa, nici Pamela Anderson si toata gasca de salvamarit(z)e nu ma mai pot salva.
Oricum, dintre toate demersurile din insignifianta, stupida si lipsita de valoare viata care este “viata lui mememe” acesta a fost si este, sper doar pentru inca putina vreme, cel mai dureros, cel mai longeviv si cand voi scapa de el cred ca universul va exploda…
P.S. Nu sunt un sofer prost, ba chiar din contra, unul foarte atent si stiu legislatia rutiera destul de bine incat sa scriu eseuri cu privire la contradictiile ce se regasesc printre randurile acesteia (fara sa ma mai uit in carti) dar sunt putin timid si, cand vine vorba de acest carnet de conducere, foarte, foarte ghinionist.
P.S. 2 Ca uitai (ca s-o dau pe olteneste, jaga-jaga)… pe www.drpciv.ro (merge bine doar cu Windows Internet Explorer) sunt disponibile toate cele 3500 de chestionare (fara raspunsuri corecte… adica daca gresesti nu ti se spune care-i raspunsul corect… stiu, nu te incalzeste foarte tare ca nu stii care-i raspunsul corect da’ e numa’ bun sa te obisnuiesti cu formularile) posibile pentru testul pe calculator. E de mare ajutor deoarece nu mai stii in ziua de azi in ce editura poti avea sau nu incredere…
Completat sub: Din seria "Ce-am facut azi" | Tagged: viata, eu, carnet de conducere, blog.spot, 22, pamela anderson, baywatch, salvamarite, radio 21, jaga jaga, chestionar auto, chestionare auto 2009, drpciv.ro




