Confesiune adanca

Convesiune adanca

Stau aici, de partea cealalta a biroului tau si te privesc lecturand, povestindu-mi cu un oarecare dezgust despre universul pescaresc al deltei, despre care citesti, despre care ti-am spus cum va fi. Te-ai incumetat totusi sa privesti desi te dezgusta, aratandu-mi ca totusi nu esti asa de inchisa in propriile conceptii (sau preconceptii) si senzatii pe cat ai vrea sa pari.

Te dezbraci adesea inaintea mea, fara macar s-o stii sau poate o stii si tu mai bine ca mine, dar iti place sa ma tachinezi, ascunzandu-te uneori dincolo de purpura feminina, din care sunt croite mai toate femeile, aratandu-ti uneori adevaratul trup, miscandu-ti soldurile mladioase de gandire si sfarcurile tari, rosiatice de perceptii aparte, specifice, unice, inaintea mea, ca sa ma chemi mai aproape, mai aproape, mai adanc.

Te privesc si nu ma vezi acum. Esti coplesita de locurile care te dezgusta in realitate. Ma lasi sa te studiez si sa te adulmec incet, ca un animal de prada, ca un barbat normal, asa cum sunt, din pacate (sau din fericire) doar uneori. Picioarele tale se sprijina de birou si as vrea sa fii goala; eliberata de hainele ce te fac atragatoare pentru multi, care se deschid, cel putin pentru o vreme, doar mie.

Iti vad buza inferioara, carnoasa, de un rosu sters, parca asteptand sa fie muscata. As vrea sa ma ridic din locul meu cu sorti de izbanda… dar stiu ca m-ai respinge cu un zambet, poate cu niste palme la fund sau printr-un alt mod asa ca prefer sa mi te imaginez…

As vrea sa ma ridic din locul meu si sa te sarut puternic, sa-ti simt buzele deschizandu-se, primindu-mi limba putin uscata de la tigara pe care tocmai am terminat-o. Ti-as musca buza de jos, sa o inviorez, sa o fac, macar in parte, si doar pentru o mica bucata de timp, a mea. Carnea ta este dulce si frageda si as gusta din tine, fara vreo urma de plictis, zile-n sir, dar probabil n-ar mai ramane nimic si atunci ce-as mai putea eu adulmeca si gusta din nou si din nou, dar doar cate putin?

In timpul sarutului mi-as vara mana dincolo de bluza ta alba, patata cu albastru dupa ultima spalare, bluza pe care o  porti pentru ca sfarcurile se vad pline de viata dincolo de materialul molatic. Ti-as simtii sanii tari, as da cu degetele mele fragile de inorogul ce-ti pazeste rosata si l-as imblanzi, cum l-am imblanzit adesea.

Te-ai smulge din sarutul violent deja, m-ai privi putin suparata, dar mi-ai opri mana in retragere, arborand un zambet parsiv.  Mi-ai descheia camasa greoi, ca si cum nasturii n-ar fi prieteni ai tai. Pe ultimul l-ai smulge, deja enervata, si te-ai apuca sa-mi saruti pieptul. Te-ai cobora in jos, desfacand cureaua si nasturii blugilor, ceva mai docili ca aceia ai camasii, mi-ai cauta punctele sensibile cu degetele calde simtind cum pulsez incet, dincolo de boxerii albi.

Nu as putea suporta atingerile tale, fara a te vedea complet goala asa ca te-as opri, smulgandu-ti bluza, lasand fara acoperamant sfarcurile inca moi. Sarutarile mele incete si mangaierile poate le-ar aduce la viata, lent, iar eu mi-as continua drumul degetelor de-a lungul curelei tale pe care as desface-o din stramtoare, lasand ceva mai liberi pantalonii cachi.

Mi-ai chema buzele pentru o muscatura, dorind sa-mi salti chipul dintre sanii tai mici si tari, dar m-as opinti si as continua sa te sarut in jos, dereticand cu mainile astfel incat pantalonii sa nu mai fie obstacol intre buzele mele si goliciunea ta. Ai scoate un geamt incet la primul sarut, iar apoi te-ai lasa in voia simtamintelor (necunoscute mie), parand ca te scalzi intr-o mare de soare de abia aparut de dupa piscurile, mereu albe, ale muntilor.

Nu te-ai putea stapanii si m-ai chema in tine cu gemete incete si degete incordate, m-ai adanci in tine muscandu-mi umarul, coplesindu-ma cu fiinta ta plapanda si totusi hapsana…

A intrat colegul tau in birou. Eu sunt aici, in fata calculatorului, imaginandu-te goala si doritoare si umeda si calda, iar tu citesti atenta, putin incruntata, din romanul cu nume imprumutat din texte liturgice. Imaginea ta voluptuoasa se topeste incet, odata cu citadinul ce nu bate la usa, da buzna, dar amintirea ta (ea, impartasita doar acum si din pacate vag, dupa ale mele putinte) ramane pe buzele mele si pe umarul meu care ma doare dulce.

Un răspuns

Lasă un Răspuns