Blocaj in trafic

Taiem gaini, furam masini dar nu ucidem oameni.

Duminica ce tocmai s-a dus (Dumnezeu s-o ierte!) am hotarat, impreuna cu iubita mea, sa mergem la avanpremiera unui nou spectacol propus de Teatrul Foarte Mic, si anume, Blocaj in trafic. Nu am stiut la ce sa ne asteptam (daca e comedie, daca e drama, daca e buna, daca e proasta), dar pana acum n-am avut ocazia sa vedem o piesa de teatru proasta in aceasta incinta si, spre bucuria noastra, nu am vazut una cu aceasta ocazie.

Afara ploua, dar nu traznea, iar eu cu iubita mea, mai putin uzi ciuciulete, am poposit in fata Teatrului Foarte Mic si, dupa o tigara, am intrat si noi in sala de spectacol. Acolo, neoane multe, un bot de dubita Volkswagen si doua sertare. Dupa vreo 20 de minute, timp in care sala s-a umplut ochi cu spectatori, s-au inchis luminile salii, s-au aprins parte din luminile scenei si, pe ritmurile unui cantec folk american, se faceau ca merg cu masina doua personaje tipic romanesti: un roman si un tigan ce tocmai furasera o masina.

Desigur ca, inainte sa se apuce de demontat, baga si-o manea, numai asa, sa fie treaba treba… si asa incepe o piesa de teatru care ne-a facut sa radem cu gura pana la urechi, care ne-a adus momente comice si actori tineri da’ buni si care, pana la final, ne-a demonstrat (pentru a nu stiu cata oara) ca, dincolo de orice comedie, se gaseste o tragedie.

Piesa de teatru este despre Romania, despre a fii roman, despre viata in Romania… reusind sa portretizeze foarte, dar foarte bine, tipologiile romanesti de care ne lovim pe strada (si, din care, probabil, facem si noi parte).

Personajul central al acestei piese este… (sa nu zica lumea ca nu gandesc in adancime) un mort. Da, vorbesc serios, este vorba despre un mort pe care nu-l vedem, nu-l auzim (ar fi fost culmea sa-l auzim), nu-l mirosim (personajele insa, din pacate pentru ele, il tot miros), dar care uneste cele doua grupuri de personaje intr-un tango admirabil de romanisme.

Mortul este adus din Germania intr-o dubita, iar aceasta este furata de catre doi criminali mici, platiti de boss pentru a fura masini. Mortul este fiul unui “mare barosan” din lumea interlopa, fostul iubit al unei tinere doctorite (parintii nestiind ca ei doi sunt despartiti) care doreste sa emigreze in Canada (noul taram de fagaduinte nesperate, visat de tot romanul) impreuna cu actualul iubit care n-ar prea vrea sa plece din Romania cu care el, de mult, s-a impacat.

Astfel, si datorita unor elemente neprevazute, vietile celor patru (si ale bossului ce plateste pentru masini furate, boss ce lucreaza pentru o mare firma de asigurari) se intrepatrund intr-un dans comic, in dulcele stil clasic. Ce sa mai… o adevarata tevatura.

Trecand peste firul narativ, scena a fost foarte bine realizata si, personal, m-a impresionat in mod foarte placut jocul de lumini, reusind, cu ajutorul lui, sa nu faca pauzele dintre scene atat de lungi, pe scena aflandu-se ambele decoruri luminate in functie de momentul piesei. Un alt element care mi-a placut a fost patul, un fel de macheta verticala pe care erau stantate doua capete.

Actorii, tineri, vechi prin specacolele Teatrului Mic si Foarte Mic (parte din ei), si-au facut meseria cu brio, iar actrita, Andreea Gramosteanu (care a aparut si pe la Mondenii) a facut un rol excelent. Ca un minus, Viorel Cojanu, pe care l-am vazut in piese precum COOLori sau Colonia Ingerilor a facut un rol cam ciudat (boss.ul), o combinatie nereusita intre Joker.ul lui Jack Nicholson si acela al lui Heath Leadger.

Cam atat… ca tot fuse o avanpremiera, iar piesa urmeaza sa se tot joace, nu pot decat sa te invit (daca accepti teatrul ca depasind limbajul Shakespeare.ian, lucru important pentru teatrul care doreste sa capteze prezentul, dincolo de piesele care raman actuale chiar si vechi) sa iti iei si tu un bilet si sa vezi acest spectacol care nu te va lasa indiferent si care-ti va oferi o seara plina de umor.