Buciumeni aka. Ţâţa

Si am luat si eu vineri, intr-un final apoteotic, carnetul si normal ca a trebuit sa conduc eu de la Pipera pana la bunica si apoi acasa, cu mama in dreapta si cu iubita mea in spate (imi pare rau iubita ca stai deocamdata in spate… remediem noi situatia).

Mama era sa sara la vreo cativa soferi care mi-au taiat calea si sa-i bata cum n-au mai primit bataie decat de la mamele lor, dar in schimb n-au fost incidente (babele calcate pe trecerea de pietoni nu se pun. Ce sa le fac daca nu se asigura?). Imi pare rau ca n-am avut cand sa ma vad cu Cyber (dar puteai sa ma anunti si pe mine cu cateva zile inainte ca vii in Bucuresti. Dude, imi pare rau… stiu ca te-ai suparat) dar asta e, n-au intrat zilele-n sac.

Seara am fost la concert la Alina Manole (foarte frumos canta) impreuna cu ‘ubita si Ralu , iar a doua zi, dis de dimineata (eu m-am trezit pe la 8 - ne culcaseram pe la 2 noaptea - pentru ca nu pot sa dorm mult daca beau cu o seara inainte) mi-am trezit pisicotul si am plecat spre Buciumeni aka. Ţâţa (am mai vorbit eu despre un han de pe acolo), loc in care unchi-miu tocmai si-a achizitionat parte dintr-o mare gospodarie.

Acolo nu s-au intamplat prea multe, dar a fost o liniste zdrobitor de relaxanta (asa c-am zis sa urc niste poze, restul fiind ganduri si amintiri mai incete decat instantaneele).

Muşchi (la picioare)… în urcare.

Văcaru’ Nelu (de fapt Tiberiu).

Mărăcinii ţâţii.

Zâmbet de toamnă (însorită).

Întâlnire (la umbra pietrelor adormite).

Pinguinu’ meu frumos (şi al naibii de drăgăstos).

Căluţii (au plecat la colindat).

Căutarea eului…

… şi nebunia aferentă (mamă ce dantură am).

Somnul… (dintre mic dejun şi prânz).

Şi singurătatea… (după nebunie şi somn).