Deprimari NFListice

Pana ieri n-am inteles frustrarile lui George R.R. Martin de pe blog. Acum cred ca-i tare fericit scriitorul american… eu insa nu prea. De ce e el fericit? Pentru ca Giants a castigat in play-off.urile de divizie impotriva Packers. De ce sunt eu deprimat? Pentru ca Giants nu a batut Packers ci pentru ca Packers au pierdut impotriva Giants. Vazand intreg acest sezon NFL nu am putut intelege expresia care strabate buzele tuturor comentatorilor, analistilor, comentatorilor Madden NFL: Defense wins championships (adica apararea castiga campionate). De ce nu am putut-o intelege? Pentru ca Vikings, avand una dintre cele mai bune aparari din campionat dar avand o echipa de atac deplorabila nu a reusit decat sa ajunga la fundul clasamentului in timp ce Packers, avand o aparare clasata pe ultimul loc in campionat dar avand un atac exceptional, a reusit sa domine NFL cu 15-1.

Totusi, imediat ce a inceput meciul dintre Packers si Giants parca am vazut derulandu-se meciul dintre Packers si Chiefs din saptamana a 15-a a campionatului, atunci cand Packers au suferit singura infrangere. Apararea a fost la fel de deplorabila ca in restul campionatului si parca nu-mi venea sa cred cum spulberau linia defensiva secunda cei care fugeau cu mingea din atacul Giants. Problema insa nu a fost aceasta ci incapacitatea atacului de a termina pasele, de a bloca apararea, de a gasi gaurele prin care Aaron Rodgers sa strecoare mingea. Inaintea meciului dintre Giants si Packers vazusem meciul dintre Saints si 49ers si meciul dintre Patriots si Broncos. Primul, (Saints vs. 49ers) a fost unul exceptional, cu 4 schimari de lider in ultimele 4 minute (lupte, TDs, filed goals) doua echipe egale care se aparau si atacau cu o ferocitate care mi-a ridicat pulsul si mi-a pompat adrenalina prin vene.

Cel de-al doilea meci a fost mai degraba un macel. Broncos, de abia ajunsi in play-off, au infruntat in runda Wild Card o echipa Steelers harcea-parcea si au reusit cu greu sa treaca de un Big Ben care de abia se tinea pe picioare. Impotriva unei echipe stabile, sanatoase, cum este aceea a Patriots, Tebow Time s-a transformat in Clobberin’ Time. Meciul a fost atat de prost incat nici n-am putut sa ma uit pana la sfarsit. Adica… nu a fost prost, dar e ca si cum ai vedea un cal fara dinti in gura luptandu-se cu un gigant… ce sa mai, un macel.

Si am ajuns la meciul dintre Giants si Packers. Intre timp tot verificam facebook.ul personal si tot vedeam mesaje de la Green Bay Packers. Nu am citit nimic dar pe parcursul meciului am inteles de ce tot postau aia mesaje (ca sa ridice moralul fanilor pentru ca Packers a jucat deplorabil). Ma asteptam ca meciul dintre Packers si Giants sa fie, cel mult ca cel dintre 49ers si Saints dar sub niciun caz nu ma asteptam sa fie mai apropiat de cel dintre Patriots si Broncos… de fapt ma asteptam si la asta, dar nu ma asteptam ca Packers sa preia rolul de Broncos.

Sper ca Super Bowl.ul XLVI (adica cred ca 46) sa se joace intre Ravens si 49ers (pentru ca antrenorii mari de la cele doua echipe sunt frati) insa nu stiu daca va fi posibil. Ravens nu stiu sincer daca or sa treaca de Patriots iar Giants s-ar putea sa surprinda… din nou.

P.S. De ce nu scriu domne despre NFL decat atunci cand ma supara? De ce n-am scris eu oare cand a castigat si Vikings un joc… pi buni.