CNFA 2013, Etapa a II-a

Se pare că în ultima vreme n-am timp decât de fotbal american, pe blog… sper să revin la articole cu subiecte diversificate.

După ce în prima etapă, jucată la Bucureşti, Cluj Cursaders, campioana en titre, a trecut fără probleme de tânăra echipă Bucharest Warriors cu scorul de 46 la 0 şi după ce Timişoara 89ers a reuşit, printr-un atac terestru, să învingă cu greu vice campioana sezonului trecut Bucharest Rebels, cu scorul de 14 la 8, la sfârşitul de săptămână ce stă să vină vom avem parte de cea de-a doua etapă a Campionatului Naţional de Fotbal American, disputat la Cluj-Napoca şi Timişoara.

Sâmbătă, pe 11 mai, pe terenul din Parcul Sportiv Universitar Prof. Dr. Iuliu Hatieganu, începând cu ora 12.00, echipa Cluj Crusaders va fi gazda echipei din Bucureşti, Rebels. Ocazia unei revanşe pentru bucureşteni, care au pierdut titlul sezonului trecut în faţa jucătorilor din Cluj, acesta va fi meciul prin care Crusaders îşi va putea arăta dominaţia asupra sezonului actual. Se schiţează un meci frumos, echipa din capitală ajustându-şi atacul aerian cu care a ameninţat de câteva ori echipa din Timişoara în etapa trecută.

Pe 12 mai, Duminică, de la ora 11 Bucharest Warriors va începe partida în faţa Timişoara 89ers, la Bază Sportivă Textila din Timişoara. Echipa de pe malul Begăi a făcut un meci frumos în faţa Rebels în etapa trecută. Pentru jucătorii de la Warriors acesta va fi un alt meci greu, important pentru evoluţia lor.

În această etapă se pot hotărâ meciurile din cele două finale, mică şi mare, a Campionatului. Dacă atât Crusaders cât şi 89ers vor câştiga cele două partide, îşi vor disputa, trofeul de campioană a României în anul 2013, pe 16 iunie, la Cluj-Napoca.

P.S. Am urcat acest post pe blog-ul personal în speranţa că am şi vreun cititor timişorean sau clujean care nu să nu fi aflat de meciuri şi, din curiozitate sau pasiune, să ajungă la ele.

Flag Football – De Pasti, in Parcul Sebastian

Primăria Sectorului 5 a organizează zilele astea, că tot sunt atâtea zile libere pentru copii şi părinţi, un festival “al tradiţiilor de Paşte” în Parcul Sebastian. Cu această ocazie, printre alte tradiţii româneşti pascale, cum ar fi Kangoo Jumps sau Zumba sau Egg Hunting s-a strecurat şi tradiţionalul meci de Flag Football (pentru necunoscători, Flag-ul este o variaţiune non-contact a Fotbalului American).

Din păcate n-am putut ajunge pe acolo deoarece plec din Bucureşti, dar Ovidiu şi, din câte am înţeles, alţi colegi de la Bucharest Dacians, vor fi acolo pentru a da instrucţiuni de folosire a balonului oval şi cu şiret, pentru a arunca o pasă şi a face o intercepţie. Mai sunt şi azi, pe 3, dar şi pe 6 începând cu ora 17.

Nu ştiu exact cum se ajunge pe acolo, dar dacă eşti prin zonă poţi da o ochiadă, măcar la instructoarele de Kangoo Jumps dacă nu la flag-areala între copii.

P.S. Fotografie Ovidiu Secu.

P.S. 2 În schimb, să vă aducă puţină linişte şi oleacă de bunătate, lumina Învierii Domnului.

CNFA 2013: 89ers@Rebels

Astăzi, 28.04.2013, începând cu ora 11.30, s-a disputat cel de-al doilea meci din prima etapă a Campionatului Naţional de Fotbal American 2013. Timişoara 89ers a fost găzduită de Bucharest Rebeles la Complexul Sportiv Ion Tiriac din Capitală. Meciul a fost unul echilibrat, cu un rezultat surprinzător, cel puţin din punctul meu de vedere.

Recunosc că am ajuns cu vreo câteva minute întârziere, dar la timp pentru a vedea primul play important al meciului. Rebels aveau mingea şi jucau un play de pasă. Receiverii au fost ţinuţi foarte bine, QBul de la Rebels s-a ambiţionat, a aruncat mingea, cornerul 89ers şi-a ajustat cel mai bine poziţia pe teren şi să bucurat de prima intercepţie a meciului. Timişoara a dominat, din acel moment cel puţin, aproape toată repriza. Au marcat un touchdown fără a reuşi să înscrie şi punctele extra apoi a urmat un fumble al celor de la Rebels recuperat de 89ers.

A urmat un al doilea touchdown 89ers fără extra puncte reuşite. Spre finalul meciului ofensiva Rebels a descoperit o gaură serioasă în linia secundă a celor de la 89ers. Fix pe centru, la vreo 20 de iarzi de linia de scrimage. O primă pasă, la ţintă, nu a reuşit să fie prinsă de receiver dar o a doua a făcut ravagii. Rebels au înscris spre finalul primei reprize, reuşind şi o conversie de 2 puncte.

Cea de-a doua repriză nu a pornit însă bine pentru echipa bucureşteană. La unul dintre primele snap-uri, centrul nu reuşeşte să facă conexiunea cu QBul, are loc un fumble care este recuperat de 89ers în jumătatea de teren a celor de la Rebels. A urmat un fumble al jucătorilor timişoreni recuperat tot de ei. Nu reuşesc însă să înscrie şi, revenită mingea la Rebels, RBul face fumble iar Timişoara recuperează din nou.

Cea de-a doua repriză se încheie fără scor în urma unei intercepţii a celor de la 89ers. QBul Rebels a fost presat, ştia că se scurg ultimele minute ale meciului şi încearcă o pasă disperată care ajunge în mijlocul a trei jucători timişoreni.

Trebuie menţionată linia ofensivă a celor de la 89ers care a oferit protecţie QBului şi linii bune RBul, 89ers axându-se pe running mai degrabă decât pe pase. Tot de la 89ers am avut şi satisfacţia de a vedea un sack la QBul celor de la Rebels. De partea cealaltă trebuie aplaudată încredere şi devotamentul celor de la Rebels pentru jocul de pase. Chiar dacă a dus la intercepţii, a fost şi cauza touchdown-ului lor. Cu puţin mai multă atenţie şi răbdare din partea QBului şi rute mai sigure din partea receiverilor, atacul aerian al celor de la Rebels ar putea deveni impresionant. A fost un meci bun, dominat cu puţin de cei de la 89ers care şi-au însuşit victoria, scorul final fiind 89ers 12 – Rebels 8.

P.S. Am fost impresionat şi de arbitrii care nu lăsau play-urile să continue mai mult decât era necesar, încercând să prevină accidentările inutile.

P.S. 2 Din păcate, următorul meci din Bucureşti va avea loc luna viitoare, tot la Complexul Sportiv Ion Tiriac, Rebels fiind gazdele tinerilor jucători de la Warriors, într-o dispută bucureşteană ce nu ar trebui ratată de niciun amator al fotbalului american.

P.S. 3 Un lucru m-a deranjat la organizare. Exista o persoană cu microfon şi boxe care anunţa, din când în când, play-uri şi alte evenimente de pe teren. Foarte, foarte rar. Fotbalul American este un joc mai greu de urmărit din tribune. Dacă nu ar fi existat spectatori aş fi înţeles ca anunţurile să fie rare, dar având în vedere că erau vreo 50-100 de oameni care veniseră să vadă meciul, mi s-ar fi părut normal ca unul dintre arbitrii să aibă un walkie talkie linie directă cu amfitrionul şi să-l anunţe play cu play down-ul, yarzii şi play-ul ce tocmai s-a jucat iar din când în când timpul până la terminarea meciului. Nu ar fi fost complicat, nu ar fi fost greu şi am fi fost şi noi, spectatorii, la curent cu evenimentele din teren.

Campionatul National de Fotbal American 2013

ÎNCEPE AZI!!!

Din păcate eu n-o să merg la niciun meci, pentru că am zis că nu ies din casă până când nu termin Dizertaţia (şi trebuie să observi că am scris cu literă mare). Totuşi, nu m-am putut abţine să nu fac şi eu un tabel cu evenimentele următoarei luni jumătate.

În CNFA 2013 participă un număr record de echipe, din câte ştiu eu, şi anume 4, două din Bucureşti: Warriors şi Rebels (Rebels s-a desprins din Warriors în primăvara anului trecut dacă-mi aduc bine aminte), o echipă din Timişoara: 49ers şi deţinătoarea trofeului din 2012, campioana Ro Bowl 2012, echipa din Cluj-Napoca: Crusaders.

Pentru necunoscători, în Campionatele de Fotbal American nu se joacă tur-retur datorită caracterului violent al jocului ce provoacă multe accidentări (în NFL nu joacă nici fiecare echipă cu fiecare echipă, dar în Fotbalul Canadian, variaţie a Fotbalului American, se joacă tur-retur, fiecare cu fiecare).

În CNFA 2013, având în vedere numărul mic de echipe, va juca fiecare echipă cu fiecare echipă iar locaţiile meciurilor au fost trase la sorţi anul trecut, la întâlnirea Federaţie din toamnă.

O premieră pentru echipele din România este faptul că vor juca un număr mare de meciuri într-un timp atât de scurt. Într-o lună de zile, toate cele 3 echipe vor juca câte trei meciuri, având pauză de o săptămână.

Astăzi e cam târziu să ajungi la meci, dacă nu te hotărâseşi deja, dar mâine joacă 89ers @ Rebels de la ora 11.30 undeva pe lângă Cora Pantelimon, la Complexul Sportiv Ion Tiriac. De asemenea, după Paşte, vor fi meciuri în Cluj, Timişoara iar pe 25 Mai, tot la Complexul Sportiv Ion Tiriac, va avea loc derbiul local între Warriros şi Rebels.

Foarte important, finalele campionatului se vor disputa în Cluj-Napoca, pe Cluj Arena, sau cel puţin aşa a promis Federaţia, chiar dacă în exact aceleaşi zile se ţine Etapa Naţională de Atletism. Vom vedea… poate ne vom putea bucura de un Ro Bowl 2013 televizat.

P.S. Pentru cine nu ştie: Cluj Arena şi Cluj Arena Wiki. O BIJUTERIE!!!

P.S. 2 Poate ar fi timpul să-şi facă şi Rebels o siglă.

Super Bowl XLVII

Azi-noapte, începând cu ora 1.30 s-a disputat finala campionatului de fotbal american, meci cunoscut sub denumirea de Super Bowl. Iniţial, acum vreo 4 săptămâni, îmi propusesem să merg în Fire, acolo unde Bucharest Warriors a organizat petrecerea de Super Bowl la care şi echipa mea a fost invitată. Am lucrat, din păcate, vineri, sâmbătă şi duminică şi m-am simţit neobişnuit de obosit după aceste trei zile. Mi-am cumpărat Pepsi(lică) în drum spre casă, să fiu sigur că nu adorm la meci, şi m-am instalat în faţa calculatorului.

Surprinzător, fascinant şi de-a dreptul producător de fericire a fost faptul că Lavi s-a uitat la meci cu mine. A mai încercat să se mai uite la vreo două meciuri dar s-a enervat pentru că nu înţelegea ce şi cum şi până la urmă se culca sau îşi vedea de alte trebi şi mă lăsa să mă uit singur. Azi-noapte… de fapt dimineaţă, pe la 4.30 – 5 urla surescitată din vârful patului “Ce bine aleargă Jones asta, manca-i-aş picioruşele lui… Zici că sunt spiţele de la bicicleta.” Nu glumesc. Recunosc că, pentru a reuşi să o conving să se uite la acest meci am înmuiat puţin convingerile ei despre fotbal american cu Friday Night Lights.

Oricum… la începutul meciului Lavi nu părea excepţional de impresionată dar, în cele din urmă, după vreo două play-uri ale 49ers şi câteva scheme pe foaie ale mele s-a hotărât să ţină cu Ravens. De ce? Pentru că merge mai bine mov cu alb decât roşu cu galben-auriu. Eu normal că ţineam cu 49ers pentru că ţineam cu echipa din conferinţa din care fac parte şi echipele mele de suflet, Packers şi Vikings.

Iubita mea, draga de ea, a fost foarte, dar foarte, bucuroasă şi veselă în prima repriză. La pauză era 28 la 6 pentru Ravens iar mie sincer mi se făcuse milă de ea. Eu ştiam că 49ers este o echipă a cărui jucători prind viaţă în repriza a 2-a. Ştiam că este o echipă care nu reuşeşte să domine în prima repriză, dar care preia controlul în cea de-a doua şi ştiam că, sub conducerea lui Kaepernick era o echipă capabilă să înscrie 40 de puncte lejer, în 30 de minute. Atât de sigur eram încât nu m-a speriat intercepţia celor de la Ravens. Fumble-ul 49ers. Nimic.

La şutul de început al celei de-a doua reprize recunosc că mi s-a tăiat puţin macaroana. Jones a prins mingea şi a înscris, plecând de la 8 iarzi din terenul de ţintă propriu. Atunci mi-am zis că poate 49ers nu or să reuşească să-şi revină. Nu or să poată să bată echipa recent aleasă ca fiind preferata iubitei mele.

Apoi a căzut curentul. Asta a fost caraghios rău de tot. Cum se poate că la cel mai vizionat eveniment sportiv american să cadă curentul? Da, se întâmplă şi la case foarte mari. Când au reuşit să rezolve situaţia băieţii, mai bine de o jumătate de oră mai târziu, impulsul s-a schimbat. Ofensiva 49ers a intrat în ritm şi au reuşit să-şi revină. Asta aşteptam. Kapernick a aruncat şi-a alergat şi şi-a făcut treaba cu vârf şi îndesat. Din păcate nu a fost suficient.

Ravens a reuşit până la urmă să-şi păstreze victoria spre bucuria exuberantă a iubitei mele care a stat până la 6 dimineaţa, cu inima-n dinţi şi cu durere de cap pentru a vedea finalul meciului ŞI înmânarea trofeului. Per total a fost un meci foarte bun, chiar dacă prima repriză nu a prea avut parte de două echipe pe teren. Ravens a învins 49ers în Super Bowl XLVII cu 34 la 31.

P.S. Beyonce putea să lipsească… a fost de-a dreptul trist.

Primul meci live

Am început să mă uit la fotbal american din cauza unui serial. Nu ştiu de ce s-au apucat alţi români să se uite la fotbal american dar ăsta a fost motivul meu. Friday Night Lights se numea serialul, avea în roluri principale pe Kyle Chandler (tipul din serialul cu pisica şi ziarul din viitor) şi pe Connie Britton (care joacă acum în American Horror Story), avea un scenariu plin de personaje veridice, bine scrise, avea un stil cinematografic intens şi povestea dramele şi bucuriile unei echipe de fotbal de liceu (în SUA, vinerea se joacă meciurile de fotbal american de liceu, sâmbăta meciurile de colegiu iar duminică… şi în alte câteva zile, meciurile de NFL, fotbal profesionist).

Nu am înţeles eu mare lucru din partea de fotbal a serialului dar m-a făcut curios aşa că după ce-am terminat de văzut cele cinci sezoane am căutat un meci de fotbal american să-l vizionez şi eu aşa că în toamna anului trecut am văzut Super Bowl-ul din iarnă anului trecut, jucat între Green Bay Packers şi Pittsburgh Steelers. Probabil dacă aş fi nimerit un meci dintre San Francisco 49′ers de atunci şi… Miami Dolphines de atunci poate că nu aş mai fi văzut un al doilea meci. Tot ce ştiam despre fotbalul american era că jucătorii iau multe pauze şi QB-ul aruncă mingea.

După acel meci am vizionat alte meciuri ale Vikings şi de atunci am rămas fan al Vikings, dar nu am putut uita nici de Rodgerică şi de ofensiva Green Bay care a făcut ravagii în defensivă Steelers din Super Bowl. La vizionarea primelor meciuri Vikings era deja a 4-a săptămână din sezonul 2011. Am urmărit sezonul, am ajuns să joc şi nişte flag footbal la echipa local Bucharest Dacians, am urmărit playoff-urile, am urmărit dezbaterile din afara sezonului, draft-ul, alte dispute şi discuţii, meciurile din presezon, dar nu am văzut, până duminică noapte – luni dimineaţă, niciun meci de fotbal american live.

Muncisme sâmbătă şi duminică câte 12 ore iar luni dimineaţa trebuia să mă trezesc la 5 ca să-l duc pe tata la Călăraşi totuşi, când am văzut că meciul dintre Green Bay şi San Francisco (o echipă care a evoluat foarte mult în ultimele două sezoane) din prima săptămână de NFL a sezonului 2012 începea la ora 23.30 nu m-am putut abţine. Am zis că mă uit şi eu la un prim sfert şi apoi mă culc. Amarnic m-am înşelat. Meciul s-a disputat pe Lambeau Filed, terenul Packers, stadion care se umple ochi la fiecare eveniment de acest gen.

Meciul a fost unul zdrobitor pentru un fan Green Bay ca mine. Ofensiva Packers nu a putut să străpungă nici prima linie defensivă 49′ers (care se ocupă cu grăbirea QB-ului şi cu apărarea purtatului/alergatului mângâi) şi nici linia defensivă secundară (care se ocupă cu apăratul paselor). De partea cealaltă, ofensiva 49′ers a evoluat, mai ales în ceea ce priveşte jocul de pase, QB-ul de la San Francisco, Alex Smith, bucurându-se de noi… receptori (nu ştiu cum să traduc receiver… mă chinui) iar defensiva Packers arătând aceleaşi probleme din sezonul trecut, aflându-se în imposibilitatea de a opri purtatul/alergatul mingii, singurele puncte pozitive apărând la grăbirea QB-ului, Clay Matthews realizând două prinderi jumate ale QB-ului cu mingea-n mână (2,5 sacks). Pe de altă parte, am avut parte de un gol de teren (field goal) de 63 de yarzi, egalându-se cel mai distant gol de teren, realizat doar de alte 3 ori.

Tensiunea unui meci live este uimitoare. Stai şi te uiţi că prostul la reclamele din pauzele cerute de echipe, la schimbarea de jucători, la tot. Te bucuri parcă mult mai mult de o pasă prinsă, te enervezi mai tare când vezi o pasă nereuşită, când vezi un purtat al mingii reuşit al echipei adverse sau la un TD. Pentru că ştii că în timp ce tu stai în faţa calculatorului, peste ocean, oamenii ăia trăiesc exact în acelaşi timp presiunea meciului.

Da… o experienţă dureroasă, intensă, plină de mici bucurii şi o adâncă amărăciune, pentru mine, la final, dar ăsta-i fotbalul american şi m-a făcut să realizez un adevăr pe care-l afişau ca banalitate analiştii sportivi americani: este un alt sezon, anul trecut a fost anul trecut.

Că tot veni vorba de un nou sezon, două echipe mă sperie rău de tot: 49′ers şi Baltimore Ravens. Amândouă aveau apărări foarte bune în sezonul trecut… dar acum le-au crescut colţii. QB-ul 49′ers, Alex Smith, care a fost ales în acelaşi draft cu Aaron Rodgers înintea lui, a primit nişte receptori capabili iar QB-ul Ravens, Joe Flacco, care a arătat de ce este capabil în playoff-ul de anul trecut, în finala conferinţei AFC împotriva lui Tom Brady şi a echipei Patriots, a evoluat enorm. Astfel, dacă totul se mişcă după cum pare prima săptămână, nu m-ar surprinde să văd un Super Bowl între cele două echipe.

2012 NFL Preseason

Deci… nu am mai aruncat/prins o pasă de vreo lună de zile. Nu c-a stricat vacanţa odată ce doar de vreo săptămână am reînceput să tastez cu degetul arătător după o pasă prinsă prost iar tendonul de la tricepsul stâng încă mă mai doare uneori dar totuşi… parcă a trecut o veşnicie. Şi aşa ne vedeam rar datorită scăderii numărului de jucători interesaţi dar parca n-a fost niciodată aşa de rău. Mă rog… având în vedere programul meu de muncă care include 2 vikenduri pe lună oricum nu prea aş fi pe acolo dar totuşi…

Trecând peste această problemă personală, a început presezonul 2012 al NFL şi pot să spun că… Packers tot nu au reuşit să facă nimic cu apărarea. Da’ nimic. Parcă e la fel de proastă că anul trecut. Nu ştiu ce mare istorie o fi scris Dom Capers că antrenor de defensivă, dar ceva merge extraordinar de prost în apărarea celor de la Packers. Pe de altă parte, linia ofensiva nu reuşeşte să ajute deloc running back-ul… Rodgerica spune că nu prea are nevoie de aşa ceva dar să fim serioşi, cât de demarcaţi vor fi receiverii dacă la orice play se ştie c-or să trebuiască să prindă mingea?

În altă ordine de idei, Matt Flynn, QB rezervă anul trecut la Packers, se descurcă de minune în noua ofensivă a Seahawks. Îmi pare rău de Tarvaris Jackson, pe care l-am avut QB în prima mea echipă de Madden NFL, dar cine-i mai bun mi se pare normal să câştige.

Pe alte planuri, Christian Ponder, QB-ul Vikings şi-a intrat în mână… din păcate restul ofensivei nu o duce excepţional. QB-ul rezervă, Joe Webb fuge bine dar îi este mult prea frică să arunce mingea aşa că nu ştiu exact dacă o schimbare între cei doi ar fi benefică pentru echipă.

Un alt QB, boboc de data aceasta, Andrew Luck, face furori. Am rămas de-a dreptul impresionat şi surprins de cât de bine s-a sudat relaţia dintre el şi receiverii Colts. Nu ştiu dacă va avea succesul pe care l-au avut Cam Newton sau Andy Dalton ca boboci, dar se întrevede ceva foarte interesant la orizont.

Cam atât… având în vedere cât de rar scriu pe blog (sper că acest lucru să se schimbe totuşi) nu cred că voi apuca să mai vorbesc despre presezonul NFL aşa că dacă eşti fan al fotbalului american îţi urez vizionare plăcută… mai sunt două săptămâni jumate de presezon după care urmează… SEZONUL REGULAT!!!

P.S. Poate’ la anu’mi iau şi eu un GamePass că situaţia devine din ce în ce mai frustrantă.

Dac pentru o zi

Dupa cum se poate observa din cele cateva blog.post.uri ale mele despre folbalul american, am devenit un mic pasionat al acestui sport vag cunoscut in Romania noastra cea de toate zilele. Ca orice pasionat de sport mi-am dorit foarte… dar foarte mult sa joc si eu cu cineva. Sa arunc niste pase, sa primesc niste pase, sa scap niste pase…. chestii d’astea specifice jocului. Acum ma dor doua degete de la mana stanga, iar in picioare mi-e foarte greu sa stau datorita febrii (stiu ca e febrei, dar mie imi place declinarea astalalta) musculare. De abia am reusit sa conduc pana acasa, dar asta putin conteaza… pentru mine conteaza foarte mult ca am fost la primul meu antrenament de fotbal american (ma rog, flag football, dar tot pe acolo e si asta… lipsesc loviturile… si liniile… ma rog, tot pe acolo e si asta).

Cum am ajuns eu sa particip la un antrenament al celor de la Daci? Asta este o poveste internautica si din viata reala totusi destul de scurta, daca stau sa ma gandesc. Personal am inceput sa indragesc fotbalul american dupa ce-am terminat de vazut Friday Night Lights. Mi-au placut atat de mult personajele incat nu m-am putut abtine si am descarcat primul meci de NFL pe care l-am gasit pe Demonoid (Vikings vs. cineva… cand inca juca McNabb la Vikings) si de la acel meci n-am pierdut nicio saptamana de NFL. Undeva prin saptamana a 14a – a 15a m-am apucat sa caut echipe de fotbal american de prin Bucuresti. Prima oara am vorbit cu cei de la Predators pe facebook, ei facand antrenamentele foarte aproape de mine, la 23, dar inainte sa pot ajunge la un prim antrenament am cazut pe mana dreapta si am renuntat la idee. Dupa vindecarea mainii persoana de la Predators n-a mai dat niciun semn de viata si culmea… se faceau tryouts la Warriors, cea mai prestigioasa echipa din Romania, asa c-am aplicat.

Cu chiu cu vai am ajuns la prima intalnire a celor ce vroiau sa isi incerce norocul pentru a ajunge in echipa Bucharest Warriors. Oamenii de la Warriors mi s-au parut putin reci, putin distanti, cu o energie ce s-a disipat subit atunci cand a venit vorba de bani, dar cu o forma de organizare stricta, sau cel putin asa mi s-a parut mie. Pe de o parte bani n-aveam (pe mine ma tin parintii si iubita… eu aduc in casa 350 lei lunar din bursa), iar pe de alta ceva nu miroasea bine. Ma rog… erau probleme pe care nu vreau sa le discut acum. Ce sa mai, m-am plictisit la prima intalnire. Simplu. Mi s-au prezentat niste lucruri pe care eu le stiam si nu doar eu, ci oricine se uita la NFL.

Cam pe cand am aplicat la Warriors am trimis un e-mail si cate Dacians pentru ca eu… sincer… vreau sa joc fotbal american dupa capacitatile mele si invatand putin cate putin. Este un sport, din pacate sau din fericire – pentru mine – jucat pe sistem amatoricesc, iar regulile doar acum se fac in ceea ce priveste federatia, campionatul etc. Ovidiu Secu de la Daci mi-a raspuns si mi-a spus ca ma anunta cand o sa porneasca antrenamentele.

Lavi zice ca-s traseist. Poate are dreptate… Eu doar vreau sa joc si sa ma joc si cred ca e foarte important sa gasesti un grup de oameni care sa te accepte si cu care sa poti juca dupa masura capacitatilor tale. Nu stiu daca am vreo logica desi eu de obicei am…

Ma rog… si azi a avut loc un antrenament al celor de la Bucharest Dacians. Mi-am facut eu super harta cu stradutele de pe langa locatia de antrenament si cand am parcat… spatii de parcat peste spatii de parcat… am realizat ca strada care duce la stadion era blocata. Sun, mi se spune ce si cum si pana la urma reusesc sa ajung si eu cu chiu… cu vai… cu semafoare. 7 oameni intr-un colt se pregateau de sport. Schimbau tricouri, faceau intinderi, strigau si discutau. Salut – Salut. Dau eu noroc cu toata lumea (oricum n-am retinut pe mai nimeni ca eu am foarte mari probleme cu retinutul numelor, fara suparare) si ne apucam de joc.

Fara multe discutii, cum imi place, ca ma uit si eu la NFL si am si citit, pe deasupra, regulamentul de flag… pacat ca nu l-am citit bine. Am facut niste drilluri in rand cu baietii, niste pase prinse, niste pase scapate… unele scapate grav, o cazatura si am trecut la un meci, 4 la 4 (acum am vazut pozele… am limba scoasa mereu… e foarte trist). Am prins si eu un TD (YEY!) dar mai mult mi-am gresit rutele. In aparare… a prins si adversarul meu de vreo doua TDuri ca asa patesti cand esti… batran si obosit.

De ce spuneam ca n-am citit bine regulamentul. La un moment dat trebuia sa fac un zone coverge in fata QBului (mai mult ca sa nu incurc oamenii) si m-am trezit ca alerg spre QB. Cica n-aveam voie ceea ce a fost foarte trist pentru ca eu ma simteam foarte bine si eram bucuros de propriul blitz. Chestia asta chiar n-am prins-o din regulament, dar explica multe.

Da… si cam asta a fost prima mea experienta cu fotbalul american (flag). Sper sa am cat mai multe si sper sa ma accepte si pe mine baietii in gasca lor ca nu joc eu cine stie ce, dar macar sunt prezent si cred sincer ca tarisoara noastra duce lipsa de jucatori de fotbal american asa ca unu’n plus nu strica niciodata.

P.S. Logo.ul e de la echipa, drepturile etc.

Ză NFL

Azi ma cam plictisesc. Trebuie sa plec pe la 11.30 sa-mi ridic bursa de la facultate (nu ma laud ca iau bursa… ma laud ca n-am card, nu stiu de ce dar nu-mi plac cardurile astea bancare nici sa ma bati cu lopata peste deşte). Mi-am facut trebile prin casa si ma tot uit la episoade din House of Lies (serial nu destul de bun – e bun dar parca ar trebui sa fie mai bun – avand in vedere ca-l are in rolul principal pe Don Cheadle) dar m-am gandit sa scriu putin despre NFL. Am tot citit pe net. diferite prezentari, pe scurt, ale regulilor de fotbal american (pentru cine-o sa mai faca prezentari ale regulilor, folositi imaginea asta pentru ca-i cea mai clara cu privire la pozitiile jucatorilor – desigur, fiecare play are alte asezari si pot sa lipseasca din pozitii etc. dar ideea centrala ramane aceeasi) dar nu am vazut pe niciunde o prezentare a NFL.ului ca organizatie asa c-am zis sa nu ratez aceasta nişă de piaţă (ca tot am avut examenul la marketing si RP).

NFL.ul sau National Football League nu este singura liga profesionista de fotbal american din lume. Exista o liga in Canada (CFL), exista ligi prin Europa (NFL.ul a si incercat sa se extinda in Europa vreo cativa ani, fara sorti de izbanda), exista chiar o liga paralela in SUA (UFL) sau Lingerie Football League (LFL – trebuia sa mentionez si liga asta), ca sa nu mai vorbim de fotbalul american de colegiu sau cel liceal din america, bazinul central din care tot fotbalul american profitabil se alimenteaza. NFL ramane totusi la ora actuala varful icebergului. Locul in care cei mai buni dintre cei mai buni se intalnesc, unde gigantii se infrunta etc.

NFL.ul este compus la ora actuala din 32 de echipe impartite in doua Conferinte: American Football Conference (AFC) si National Football Conference (NFC). Aceste doua conferinte sunt impartite in catre 4 divizii, fiecare dintre acestea (8 divizii in total) incorporand 4 echipe. Dupa cum se poate vedea si in imaginea de mai jos, partea estica a SUA are parte de cele mai multe echipe (New York avand parte chiar de doua: Jets si Giants). Cea mai tanara echipa din NFL este Houston Texans, infiintata in 2002, bucurandu-se in acest an si de o prezenta puternica in playoffs.

Meciurile incep in perioada de presezon, fiecare echipa jucand, de obicei, patru meciuri amicale impotriva altor echipe din liga. Aceasta perioada este una necesara pentru jucatorii recrutati din randurile absolventilor de colegiu sau liceu (mai putin din liceu, dar nu stiu sa existe vreo interdictie), pentru a se acomoda cu sistemul profesionist al fotbalului american.

Sezonul regulat consta din 17 saptamani (fiecare echipa are o saptamana libera in perioada sezonului regulat) in care:

1. Fiecare echipa joaca meciuri cu celelalte trei echipe din divizia ei de doua ori: odata acasa si odata in deplasare (6 meciuri)

2. Fiecare echipa joaca meciuri impotriva a patru echipe dintr-o alta divizie din propria conferinta odata intr-un ciclu de rotatie de trei ani: doua meciuri acasa si doua in deplasare (4 meciuri)

3. Fiecare echipa joaca meciuri impotriva a 4 echipe dintr-o divizie din cealalta conferinta odata intr-un ciclu de rotatie de patru ani: doua meciuri acasa si doua in deplasare (4 meciuri)

4. Fiecare echipa joaca odata impotriva celorlalte echipe din conferinta care au terminat pe acelasi loc in diviziile lor cu a echipei, nepunand la socoteala divizia cu care erau programati sa joace: odata acasa, odata in deplasare (2 meciuri)

O echipa joaca impotriva unei alteia cel putin odata la 4 ani. Sistemul a fost construit astfel ca fiecare echipa sa joace cate 4 meciuri cu fiecare dintre ocupanti locurilor 1,2,3,4 din diferite divizii.

Motivele pentru care n se joaca sezonul regulat dupa sistemul practicat si in fotbal (fiecare echipa joaca fiecare alta echipa din campionat pe sistemul tur-retur) sunt multiple. In primul rand este vorba despre timp (ar insemna 64 de meciuri doar pentru sezonul regulat) apoi este vorba despre distante, ridicandu-se mult costurile de transport. Nu in ultimul rand, este vorba despre jucatori, fotbalul american fiind mult mai dur decat oricare alt sport de echipa, pana la finalul unui sezon regulat fiecare echipa ar fi nevoita sa foloseasca atat rezervere cat si rezervele secundare).

Dupa terminarea sezonului regulat, urmeaza playoff.urile,campionat in care fiecare meci este eliminatoriu pentru echipa pierzatoare. NFL.ul este singurul sport important din America care foloseste playoff.uri prin care un singur meci este eliminatoriu. Celelalte sporturi folosesc sistemul “cea mai buna echipa din x jocuri”. Echipele care ajung in playoff sunt cele 4 castigatoare ale diviziilor fiecarei conferinta precum si cele mai bune doua echipe de pe locul doi din fiecare conferinta, bazandu-se pe ratia meciuri castigate-meciuri pierdute (12 echipe in total). Aceste 4 echipe (doua din fiecare conferinta) sunt numite Wild Card si de acolo isi ia titlul si primul week-end de playoff.uri.

Cele 4 echipe Wild Card joaca meciuri cu campioanele de divizii care au cele mai proaste ratii meciuri castigate – meciuri pierdute. Echipele castigatoare de divizii cu cea mai buna ratie meciuri castigate – meciuri pierdute au o saptamana libera. Echipele castigatoare din week-end.ul Wild Card inainteaza spre runda divizionala. Echipele castigatoare ajung in meciul conferential, acolo unde se hotarasc campionii conferintelor. Campionii conferintelor joaca meciul decisiv in Super Bowl. La o saptamana dupa meciurile de conferinta si la o saptamana inaintea Super Bowl.ului are loc Pro Bowl.ul. Este tot un meci intre cele doua conferinte, fiecare echipa conferentiala fiind comusa din cei mai buni jucatori ai echipelor din conferintele pe care le reprezinta, exceptand jucatorii din cele doua echipe care se intalnesc la Super Bowl.

Dupa Super Bowl urmeaza perioada de recrutare, moment in care echipele cu cele mai proaste ratii castiguri – pierderi din campionat au posibilitatea sa trimita primele oferte catre jucatorii doriti, din colegii si licee.

Cam atat.

P.S. Inca nu pot sa cred ca a pierdut Green Bay impotriva lu’ Giants…

Deprimari NFListice

Pana ieri n-am inteles frustrarile lui George R.R. Martin de pe blog. Acum cred ca-i tare fericit scriitorul american… eu insa nu prea. De ce e el fericit? Pentru ca Giants a castigat in play-off.urile de divizie impotriva Packers. De ce sunt eu deprimat? Pentru ca Giants nu a batut Packers ci pentru ca Packers au pierdut impotriva Giants. Vazand intreg acest sezon NFL nu am putut intelege expresia care strabate buzele tuturor comentatorilor, analistilor, comentatorilor Madden NFL: Defense wins championships (adica apararea castiga campionate). De ce nu am putut-o intelege? Pentru ca Vikings, avand una dintre cele mai bune aparari din campionat dar avand o echipa de atac deplorabila nu a reusit decat sa ajunga la fundul clasamentului in timp ce Packers, avand o aparare clasata pe ultimul loc in campionat dar avand un atac exceptional, a reusit sa domine NFL cu 15-1.

Totusi, imediat ce a inceput meciul dintre Packers si Giants parca am vazut derulandu-se meciul dintre Packers si Chiefs din saptamana a 15-a a campionatului, atunci cand Packers au suferit singura infrangere. Apararea a fost la fel de deplorabila ca in restul campionatului si parca nu-mi venea sa cred cum spulberau linia defensiva secunda cei care fugeau cu mingea din atacul Giants. Problema insa nu a fost aceasta ci incapacitatea atacului de a termina pasele, de a bloca apararea, de a gasi gaurele prin care Aaron Rodgers sa strecoare mingea. Inaintea meciului dintre Giants si Packers vazusem meciul dintre Saints si 49ers si meciul dintre Patriots si Broncos. Primul, (Saints vs. 49ers) a fost unul exceptional, cu 4 schimari de lider in ultimele 4 minute (lupte, TDs, filed goals) doua echipe egale care se aparau si atacau cu o ferocitate care mi-a ridicat pulsul si mi-a pompat adrenalina prin vene.

Cel de-al doilea meci a fost mai degraba un macel. Broncos, de abia ajunsi in play-off, au infruntat in runda Wild Card o echipa Steelers harcea-parcea si au reusit cu greu sa treaca de un Big Ben care de abia se tinea pe picioare. Impotriva unei echipe stabile, sanatoase, cum este aceea a Patriots, Tebow Time s-a transformat in Clobberin’ Time. Meciul a fost atat de prost incat nici n-am putut sa ma uit pana la sfarsit. Adica… nu a fost prost, dar e ca si cum ai vedea un cal fara dinti in gura luptandu-se cu un gigant… ce sa mai, un macel.

Si am ajuns la meciul dintre Giants si Packers. Intre timp tot verificam facebook.ul personal si tot vedeam mesaje de la Green Bay Packers. Nu am citit nimic dar pe parcursul meciului am inteles de ce tot postau aia mesaje (ca sa ridice moralul fanilor pentru ca Packers a jucat deplorabil). Ma asteptam ca meciul dintre Packers si Giants sa fie, cel mult ca cel dintre 49ers si Saints dar sub niciun caz nu ma asteptam sa fie mai apropiat de cel dintre Patriots si Broncos… de fapt ma asteptam si la asta, dar nu ma asteptam ca Packers sa preia rolul de Broncos.

Sper ca Super Bowl.ul XLVI (adica cred ca 46) sa se joace intre Ravens si 49ers (pentru ca antrenorii mari de la cele doua echipe sunt frati) insa nu stiu daca va fi posibil. Ravens nu stiu sincer daca or sa treaca de Patriots iar Giants s-ar putea sa surprinda… din nou.

P.S. De ce nu scriu domne despre NFL decat atunci cand ma supara? De ce n-am scris eu oare cand a castigat si Vikings un joc… pi buni.