Despre arbitraj in fotbalul american din Romania

Arbitrii de fotbal american in Romania

Aproape în fiecare blog.post despre fotbalul american în România încep cu: eu nu joc fotbal american. Cred că şi de această dată este oportun să încep astfel. Recunosc c-am încercat, şi la un al treilea antrenament, după un tackle în care adversarul a căzut peste piciorul meu a cărui genunchi se afla într-o poziţie nenaturală, am hotărât să nu mai continui pentru că am acasă pe cineva cu meniscul scos şi văd prin ce chinuri trece de fiecare dată când se face oleacă de umezeală în aer. Părerea mea este că pericolele aferente acestui sport nu ajung la nivelul satisfacţiilor, dar îi respect enorm pe cei care joacă fotbal american la noi, din pură plăcere. Şi da, este o fascinaţie aparte să te loveşti cu un altul, să lupţi până la ultima suflare, chit că este pentru o amărâtă de minge. Ţine probabil de instinctele primare masculine tot mai suprimate în societăţile civilizate, urbane.

Totuşi îmi place fotbalul american. Şi vreau să-l văd cum creşte şi la noi în ţară şi vreau să pun mâna să ajut la evoluţia lui, atât cât îmi este cu putinţă. Aşa am ajuns să iau legătura cu cei ce au format grupul arbitrilor de fotbal american pentru CNFA 2013. De fapt, cu Mihai jucasem basket printr-o conjunctură cel puţin ciudată cu vreo doi ani în urmă, pe Ovidiu îl cunoşteam de când m-am alăturat Bucharest Dacians, pe George de când Dacians au stabilit colaborarea cu Predators şi pe Beck din auzite, de la Mădă, iubita lui şi colega mea de master.

Am ajuns să vorbesc cu Mihai care mi-a propus iniţial să stau în chain crew în ultima etapă din sezonul regulat al CNFA 2013. Până la urmă persoana care trebuia să ocupe poziţia de Side Judge a anunţat că nu mai poate ajunge şi am ajuns să arbitrez la meciul dintre Rebels şi Warriors, desfăşurat pe terenul Rebels de la capătul Pantelimonului.

După lungul şi frustrantul week-end ce tocmai a trecut, în care am arbitrat Cupa Predators 2013 şi meciul Chişinău Sentinels @ Bucharest Warriors, răsfoind regulile NCAA/2012, am dat peste câteva scurte paragrafe. Primul spune: “When an official imposes a penalty or makes a decision, he simply is doing his duty as he sees it. He is on the field to uphold the integrity of the game of football, and his decisions are final and conclusive and should be accepted by players and coaches.”

Urmează alte două paragrafe preluat din American Football Coaches Asociation (AFCA) Code of Ethics: “On- and off-the-record criticism of officials to players or to the public shall be considered unethical.” şi ăsta: “For a coach to address, or permit anyone on his bench to address, uncomplimentary remarks to any official during the progress of a game, or to indulge în conduct that might incite players or spectators against the officials, is a violation of the rules of the game and must likewise be considered conduct unworthy of a member of the coaching profession.”

Simplu şi la obiect.

Eu nu sunt cel mai bun arbitru. De altfel, în vikendul ce tocmai a trecut am acumulat majoritatea experienţei mele de arbitru. Am un meci (primul) ca Side Judge, un scrimmage ca Head Linesman, un meci în Chain Crew, 7 meciuri de 8 vs. 8, majoritatea pe poziţia de Head Linesman şi încă un meci ca Head Linesman. Mare parte a regulamentului îmi este încă în ceaţă şi când 15 oameni, dintre care unu sau doi nu poartă echipament de fotbal american, încep să vocifereze prin spatele tău, să-ţi ceară explicaţii şi penalizări în timp ce jocul merge mai departe, uiţi ce ştiai şi dacă mai şi arbitrezi pentru a doua zi consecutiv timp de aproximativ 8 ore, uiţi şi cum te cheamă.

De altfel, după terminarea primului meci în care am arbitrat am simţit cum mici bucăţele din pasiunea mea pentru acest sport se desprind. Recunosc c-am fost înconjurat preponderent de caractere nobile şi integre din fotbalul american românesc până în acel moment. Am fost profund dezamăgit pentru că am crezut că odată cu sportul, a apărut la noi şi gândirea, nobleţea şi integritatea promovate de acest sport, imperative pentru a controla eficient şi organizat o hoardă de oameni puternici, eficienţi şi mândrii. Nu e aşa.

Fotbalul american a venit în România de ceva vreme, dar au venit doar echipamentele şi regulile, celelalte elemente s-au pierdut de-a lungul Europei occidentale, cel mai probabil. Voiam iniţial să terfelesc puţin Bucharest Warriors, dar am realizat azi (adică ieri, de fapt, scriind acest blog.post la 1 am a dimineţii de marţi) că meciul de Duminică, început la 13.30 şi încheiat pe la 16.00, dintre Warriors şi Sentinels, acolo unde am fost Head Linesman şi am avut în spate toată echipa din Bucureşti, care mi-a stricat bună dispoziţie pentru toată după-masa (deşi şi eu ar trebui să mă bucur de joc, la fel cum se bucură şi jucătorii, având în vedere că şi eu, la fel ca ei, fac asta din pură plăcere), a fost vârful unui ice berg de frustrări care s-au cumulat de-a lungul celor două zile.

Pe de o parte au fost limitările mele, pe de alta meciurile în care membrii ai echipei pe care o cunosc relativ bine mi-au urlat la urechi, şi pe o alta două echipe bulgăreşti care jucau curat, care probabil au citit cele 3 paragrafe scrise mai sus şi le-au înţeles şi care aveau acea încredere în propriile capacităţi care le permitea să accepte perspectiva obiectivă, chiar şi ea defectuoasă, a arbitrilor.

Mergând pe această linie am înţeles că nu e vorba, de fapt, de nişte minusuri în gândirea celor ce practică şi antrenează fotbalul american la noi (nu mă refer doar la Warriors, şi la Predators şi Rebels în cazul meu, care nu au fost cu mult departe unii de alţii la comentarii şi discuţii. De altfel, cum mi-a urlat antrenorul principal de la Predators în urechi un meci întreg nu mi-a urlat nimeni toată viaţa, dar probabil şi pentru că ne cunoaştem…), ţine de ethosul românesc. Ţine de acea gândire mioritică prin care toată lumea e de vină, nimeni n-are dreptate şi noi suntem cei mai buni, doar că nu se vede datorită hazardului şi a neşansei.

Trecând peste toate acestea, eu ştiu cum se vede meciul de pe margine. Ştiu cum se văd penalizările pe care arbitrul nu le vede, ştiu… dar majoritatea celor care comentează pe margine nu ştiu cum e să fii îmbrăcat în dunguliţe alb-negre, cum este să încerci să distingi partea dintr-o masă de de oameni puşi pe fapte, să fii conştient că în faţa ta se desfăşoară un meci din sportul pe care-l îndrăgeşti iar tu să nu te poţi bucura de el.

Cu asta închei. După ultimul meci de Duminică mă bătea serios gândul să renunţa la toată ideea asta cu arbitratul. Abilităţile mele sunt slab dezvoltate, cel puţin momentan, cunoştinţele mele cer o restructurare şi îmbunătăţire serioase iar mulţi jucători nu merită să fie arbitraţi. Oricum le-ar plăcea mai mult să fie lăsaţi de capul lor. Dar nu am ţinut să arbitrez nici la început, nici pe parcurs. Am ţinut să mă implic, atât cât am putut. Am arbitrat şi o să arbitrez şi de acum încolo pentru că nu există alţii, mai buni, care s-o facă şi o să-mi dau silinţa să-mi îmbunătăţesc skillurile şi know how-urile pentru că pe lângă cei mulţi care nu merită să fie arbitraţi ci lăsaţi în haosul lor căldicel, există acei câţiva care muncesc de un infinit mai multe ori ca mine pentru a practica şi pentru a antrena acest sport. Ne vedem la următoarele meciuri.

Până atunci, felicitări, din nou, colegilor de arbitraj care au făcut faţă cu integritate, stoicism şi răbdare celor două zile istovitoare. Noi nu sângerăm pentru “the best game în the world”, dar ne tocim nervii şi zilele pentru el.

Cupa Predators 2013 – A doua zi

Daniel MVP

Cea de-a doua şi ultima zi a Cupei Predators 2013 a fost una mult mai relaxată. Deşi meciurile trebuiau să înceapă la ora 10, cu toate întârzierile până la urmă au început la 11. Ultimul meci pentru clasament s-a jucat între Bucharest Predators şi Sofia Bears. Bears au dominat defensiv, Predators mişcând cu greutate beţele de first down. Pe de altă parte, nici ofensiva Bears nu s-a mişcat liber, Predators reuşind un safety, văzându-se dăruire şi ceva mai multă coordonare în line-up-ul defensiv al echipei din Bucureşti.

Clasamentul după meciurile din grupă a fost următorul: Bucharest Predators (0 – 3 – 0), Bucharest Warriors (1 – 2 – 0), Sofia Hawks (2 – 1 – 0) şi Sofia Bears (3 – 0 – 0). Warriors au renunţat la finala mică, având un meci de 11 la 11 în aceeaşi zi aşa că locul 3 a fost ocupat, datorită forfeit-ului Warriors, de Bucharest Predators. Finală mare, jucată între două echipe bulgăreşti, Bears şi Hawks a fost un adevărat spectacol de fotbal american. Penalizările au fost puţine, meciul a fost unul încins şi totuşi cinstit de ambele tabere.

Bears au dominat cu puţin meciul, chiar dacă scorul final, 42 la 18 în favoarea lor, nu o arată. Sofia Bears a primit astfel Cupa Predators 2013 iar titlul de MVP a mers către Daniel, accidentat cu o zi înainte, pentru că a pierdut şi a câştigat cel mai mult la această Cupă. Locul al doilea a revenit celor de la Sofia Hawks care au luptat cu înverşunare în toate cele 4 partide jucate în aceste două zile.

Au fost două zile grele, dar superbe, iar în cea de-a doua zi vremea a fost ideală pentru football. Soare afară şi totuşi nu prea cald pentru a ţine echipamentele pe tine.

A urmat Chişinău Sentinels @ Bucharest Warriors…

Sursa foto: Bogdan (e singura poză de azi disponibilă la ora scrierii acestui blog.post)

Cupa Predators 2013 – Prima zi

Spre placaj...

Spre placaj…

După prima zi din Cupa Predators 2013 pot spune că deşi m-am implicat poate mai mult decât era necesar (emoţional în primul rând), a meritat tot efortul. Ziua a început cel puţin ne plănuit, în Expirat. Au urmat 4 ore de somn după care m-am ridicat cam legănat din pat şi după mult chin şi suferinţă am ieşit din casă. După ce Ovidiu m-a pus să trec pe la Drive In-ul McDonalds deşi nu şi-a luat nimic, am ajuns în cele din urmă la teren.

Mi-am umplut pantalonii şi adidaşii iremediabil de var (mâine în exact acelaşi echipament arbitrez… parcă sunt zugrav nu arbitru) trasând liniile de demarcare şi am avut diverse discuţii care până la urmă au fost inutile, legate de arbitraj. Iniţial se propusese ca primul meci, între Bucharest Warriors şi Bucharest Predators să se joace înainte de deschiderea oficială deoarece bulgarii, Sofia Bears şi Sofia Hawks se opriseră peste noapte la Ruse şi urmau să întârzie.

Până la urmă au ajuns bulgarii înainte de începutul primei partide şi deschiderea s-a ţinut… la deschidere.

Eu eram cu gândurile prin Expirat (beţia îmi trecuse) şi pentru prestaţia mea din primul meci mă voi alege la finalul acestei Cupe cu trofeul “Arbitrul incompetent al Cupei Predators 2013″. Aştept cu acest premiu şi o sumă de bani care să mă îndemne să mă las de arbitrat. Oricum, în toate meciurile am fost sub aşteptări, dar trebuie să recunosc că cel mai nou dintre noi, Silviu, a făcut o treabă excepţională iar ceilalţi arbitrii au avut execuţii demne de laudă. AAFAR fo’ life!

Aşa… în primul meci s-au întâlnit cele două echipe româneşti ale turneului (Constanţa Sharks s-au retras cu câteva zile înainte de Cupă): Bucharest Warriors şi Bucharest Predators. Meciul a fost unul greoi datorită amorţelii şi a dimineţii. Warriors au dominat pe tot parcursul celor două jumătăţi, arătând o echipă unită şi concentrată, meciul terminându-se 30 la 0 în favoarea lor.

În cel de-al doilea meci aiureala mea s-a bucurat de o pauză şi am văzut meciul de pe lângă băţul de 10 yards chain. Bulgarii au intrat în scenă şi cele două echipe din Sofia s-au luptat straşnic, curat şi cu abilitate. A fost meciul cu cele mai puţine penalizări şi s-a văzut că cele două echipe se cunoşteau bine. Eu eram încă în lumea mea şi m-a mai enervat şi Ovidiu că mişcam chain-ul când nu trebuia. La final Bears şi-au însuşit victoria, reuşind să înscrie 28 de puncte faţă de cele 12 ale Hawks.

În cel de-al treilea meci a trebuit să reintru în circulaţie, să se odihnească şi altcineva. Meciul dintre Bucharest Warriors şi Sofia Hawks a fost de departe cel mai tensionat, cel mai nervos şi cel mai echilibrat. Dincolo de cele câteva îmbrânceli, coate şi pumni, a fost cel mai bun meci al zilei. Fumble-uri, intercepţii şi touchdown-uri de ambele părţi, ca în final diferenţa dintre cele două echipe să fie făcută de un safety. Meciul s-a terminat cu victoria celor de la Hawks care au înscris 24 de puncte iar Warriors doar 22. Pentru a încerca să minimalizeze pagubele m-au pus pe mine Referee. Recunosc că mi-a prins bine, am ieşit din starea out of focus în care mă aflam şi am început să văd şi eu meciurile cu ochi de arbitru.

Pentru că se grăbeau să plece spre propriul teren, mâine urmând să joace cu Chişinău Sentinels, cel de-al patrulea meci al zilei, al treilea al Warriors, a fost doar o jumătate de meci. În singura jumătate meci, împotriva unei echipe Bears odihnită, Warriors nu au reuşit să înscrie niciun punct, încasând 24.

Ultimul meci al zilei s-a disputat între Bucharest Predators şi Sofia Hawks. Meciul a fost dominat de cei de la Hawks, dar Predators au avut câteva momente de sclipire. În acest meci şi-a dizlocat umărul Daniel, prieten şi coechipier de-al meu la Dacians după un tackle violent împotriva unui runner eficient de la Sofia. Sper să se recupereze repede că am zis că după Cupă punem de-o formaţie de rock alternativ. Meciul s-a încheiat cu victoria celor de la Hawks, scorul final fiind 40 la 8.

Mâine se va juca ultimul meci al cupei, între Sofia Bears şi Bucharest Predators şi finala. Chiar dacă clasamentul se poate schimba teoretic, este clar că cele două echipe ce-şi vor disputa Cupa vor fi din Bulgaria: Bears şi Hawks. Clasamentul de azi: Bucharest Predators (0 – 2 – 0), Bucharest Warriors (1 – 2 – 0), Sofia Hawks (2 – 1 – 0) şi Sofia Bears (2 – 0 – 0).

Desigur, după terminarea Cupei mă voi prezenta împreună cu tot corpul de arbitrii rămaşi în viaţă pe terenul Pajura CSS 1 din Str. Izbiceni Nr. 4, acolo unde, după cum am menţionat şi mai sus, Bucharest Warriors vor fi gazdele Sentinels din Chişinău, o echipă cu prestanţă şi tradiţie.

Sursa foto: http://www.dacians.ro/ro/

Cupa Predators 2013

Cupa Predators 2013

Eu nu joc fotbal american. Cred că-i cel mai bine să încep aşa blog-post-ul ăsta. Nu joc pentru că deşi sunt mare sunt firav şi pe deasupra nici n-am bani de operaţii ortopedice care sunt destul de costisitoare. Mi se par două motive arhisuficiente. Pentru cine are un corp ceva mai rezistent şi poate ceva mai mulţi bani, Fotbalul American este un sport excepţional şi o spun pentru că am avut ocazia să fac câteva antrenamente de tackle şi recunosc că de fiecare dată când văd un antrenament de gen mi se face o poftă groaznică, pe care cu greu mi-o surpim, de a pune un echipament pe mine şi a mă băga şi eu la nişte îmbrânceli organizate.

Dar, deşi nu joc, îmi place sportul şi fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a-l promova şi pentru a-i ajuta pe cei care-l promovează să o facă mai eficient. Peste toate astea, pentru că îmi place atât de mult jocul, am ajuns să şi arbitrez din când în când.

Anul aista Fotbalul American a crescut enorm în România. A fost primul an în care Campionatul Naţional s-a disputat între patru echipe din trei oraşe: Bucureşti (de unde au participat Warriors şi Rebels), Cluj (de unde vin Crusaders) şi Timişoara (oraşul de reşedinţă al 89ers), asta după ce cu doar un an în urmă Campionatul a fost de fapt o finală tur-retur, doar două echipe participând.

A fost anul în care arbitrii s-au organizat într-o asociaţie (deocamdată fără personalitate juridică).

A fost anul în care s-au jucat primele down-uri pe nocturnă în ţară, în primul meci din Balkan American Football League, disputat la Bucureşti între echipa gazdă Rebels şi Sofia Bears.

Şi este anul în care se dispută cea de-a cincea ediţie a Cupei Predators. Cupa Predators aduce alte lucruri în premieră pentru fotbalul american din România: este primul an în care Cupa se dispută între echipe de 8 oameni, full pads, pe un sistem de reguli între NCAA şi Arena League, fiind singurul şi primul eveniment sportiv de acest gen din România şi mai este şi prima competiţie de fotbal amerian organizată în România la care participă echipe din altă ţară.

Meciurile se vor disputa pe 19 şi 20 octombrie începând cu ora 10 la Clubul Sportiv Juniorul din capitală (coordonate: +44° 24′ 42.29″, +26° 10′ 55.18″). La eveniment vor participa două echipe din Bucureşti: Predators (organizatorii) şi Warriors, echipa din Constanţa, Sharks şi două echipe din Bulgaria: Sofia Bears şi Hawks. La finalul meciurilor, primele două clasate vor juca finala.

Deşi nu voi juca în aceste meciuri, voi arbitra şi, pe lângă asta, m-am ocupat de tot vizualul Cupei: poster, bannere, filmuleţe. Nu sunt mândru de ce-a ieşit, dar nu m-am putut abţine să nu mă laud cu prostioarele mele.

Te aştept la meciuri!

P.S. Link facebook event: https://www.facebook.com/events/584312338297283

RoBowl 2013

RBowl 2013

RoBowl 2013 s-a jucat pe Cluj Arena, cupa disputându-şi-o Cluj Crusaders şi Timişoara 89ers. După ce au condus o bună bucată din prima repriză cu 6 la 0, Crusaders au fost egalaţi de către 89ers. A urmat apoi un safety al celor de la Cluj care a dus scorul la 6 la 8 în favoarea echipei de pe malul Begăi.

Spre finalul meciului, o greşeală de alegere a play-ului i-a costat meciul pe jucătorii de la Timişoara. În loc să punt-uiască la 4th down au ales să alerge cu mingea, în condiţiile în care erau foarte aproape de propriul end zone. Nu au reuşit să ia 1st down-ul iar mingea a revenit celor de la Cluj, reuşind să marcheze şi să înscrie o conversie, ducând scorul la 14 – 8. Aşa s-a şi terminat RoBowl 2013, Cluj Crusaders păstrând titlul de campioană în acest an.

Nu am avut nici bani nici, mai ales, timp să ajung la Cluj să văd meciul, dar s-a încercat (poţi vedea că am bold-uit încercat) un live stream… dezastruos (culmea că la finala mică dintre Bucharest Rebels şi Bucharest Warriors, care s-a terminat în favoarea celor de la Rebels, a mers totul foarte bine). La Cluj s-a încercat, în ţară s-a vrut, dar când internetul nu ţine cu tine, degeaba. Noroc c-a fost atmosfera de pe chat înflăcărată, toti iubitori de fotbal american.

Poate la anu’ o sa vedem mai multe meciuri live… până atunci, felicitări Cluj Crusaders şi succes celorlalte echipe.

P.S. Să sperăm că la anul o să avem parte de un campionat şi mai stufos, cu mai multe echipe adică.

CNFA 2013, Etapa a II-a

Etapa a IIa

Se pare că în ultima vreme n-am timp decât de fotbal american, pe blog… sper să revin la articole cu subiecte diversificate.

După ce în prima etapă, jucată la Bucureşti, Cluj Cursaders, campioana en titre, a trecut fără probleme de tânăra echipă Bucharest Warriors cu scorul de 46 la 0 şi după ce Timişoara 89ers a reuşit, printr-un atac terestru, să învingă cu greu vice campioana sezonului trecut Bucharest Rebels, cu scorul de 14 la 8, la sfârşitul de săptămână ce stă să vină vom avem parte de cea de-a doua etapă a Campionatului Naţional de Fotbal American, disputat la Cluj-Napoca şi Timişoara.

Sâmbătă, pe 11 mai, pe terenul din Parcul Sportiv Universitar Prof. Dr. Iuliu Hatieganu, începând cu ora 12.00, echipa Cluj Crusaders va fi gazda echipei din Bucureşti, Rebels. Ocazia unei revanşe pentru bucureşteni, care au pierdut titlul sezonului trecut în faţa jucătorilor din Cluj, acesta va fi meciul prin care Crusaders îşi va putea arăta dominaţia asupra sezonului actual. Se schiţează un meci frumos, echipa din capitală ajustându-şi atacul aerian cu care a ameninţat de câteva ori echipa din Timişoara în etapa trecută.

Pe 12 mai, Duminică, de la ora 11 Bucharest Warriors va începe partida în faţa Timişoara 89ers, la Bază Sportivă Textila din Timişoara. Echipa de pe malul Begăi a făcut un meci frumos în faţa Rebels în etapa trecută. Pentru jucătorii de la Warriors acesta va fi un alt meci greu, important pentru evoluţia lor.

În această etapă se pot hotărâ meciurile din cele două finale, mică şi mare, a Campionatului. Dacă atât Crusaders cât şi 89ers vor câştiga cele două partide, îşi vor disputa, trofeul de campioană a României în anul 2013, pe 16 iunie, la Cluj-Napoca.

P.S. Am urcat acest post pe blog-ul personal în speranţa că am şi vreun cititor timişorean sau clujean care nu să nu fi aflat de meciuri şi, din curiozitate sau pasiune, să ajungă la ele.

Flag Football – De Pasti, in Parcul Sebastian

920184_521557171234401_1450364289_o

Primăria Sectorului 5 a organizează zilele astea, că tot sunt atâtea zile libere pentru copii şi părinţi, un festival “al tradiţiilor de Paşte” în Parcul Sebastian. Cu această ocazie, printre alte tradiţii româneşti pascale, cum ar fi Kangoo Jumps sau Zumba sau Egg Hunting s-a strecurat şi tradiţionalul meci de Flag Football (pentru necunoscători, Flag-ul este o variaţiune non-contact a Fotbalului American).

Din păcate n-am putut ajunge pe acolo deoarece plec din Bucureşti, dar Ovidiu şi, din câte am înţeles, alţi colegi de la Bucharest Dacians, vor fi acolo pentru a da instrucţiuni de folosire a balonului oval şi cu şiret, pentru a arunca o pasă şi a face o intercepţie. Mai sunt şi azi, pe 3, dar şi pe 6 începând cu ora 17.

Nu ştiu exact cum se ajunge pe acolo, dar dacă eşti prin zonă poţi da o ochiadă, măcar la instructoarele de Kangoo Jumps dacă nu la flag-areala între copii.

P.S. Fotografie Ovidiu Secu.

P.S. 2 În schimb, să vă aducă puţină linişte şi oleacă de bunătate, lumina Învierii Domnului.

CNFA 2013: 89ers@Rebels

bun

Astăzi, 28.04.2013, începând cu ora 11.30, s-a disputat cel de-al doilea meci din prima etapă a Campionatului Naţional de Fotbal American 2013. Timişoara 89ers a fost găzduită de Bucharest Rebeles la Complexul Sportiv Ion Tiriac din Capitală. Meciul a fost unul echilibrat, cu un rezultat surprinzător, cel puţin din punctul meu de vedere.

Recunosc că am ajuns cu vreo câteva minute întârziere, dar la timp pentru a vedea primul play important al meciului. Rebels aveau mingea şi jucau un play de pasă. Receiverii au fost ţinuţi foarte bine, QBul de la Rebels s-a ambiţionat, a aruncat mingea, cornerul 89ers şi-a ajustat cel mai bine poziţia pe teren şi să bucurat de prima intercepţie a meciului. Timişoara a dominat, din acel moment cel puţin, aproape toată repriza. Au marcat un touchdown fără a reuşi să înscrie şi punctele extra apoi a urmat un fumble al celor de la Rebels recuperat de 89ers.

A urmat un al doilea touchdown 89ers fără extra puncte reuşite. Spre finalul meciului ofensiva Rebels a descoperit o gaură serioasă în linia secundă a celor de la 89ers. Fix pe centru, la vreo 20 de iarzi de linia de scrimage. O primă pasă, la ţintă, nu a reuşit să fie prinsă de receiver dar o a doua a făcut ravagii. Rebels au înscris spre finalul primei reprize, reuşind şi o conversie de 2 puncte.

Cea de-a doua repriză nu a pornit însă bine pentru echipa bucureşteană. La unul dintre primele snap-uri, centrul nu reuşeşte să facă conexiunea cu QBul, are loc un fumble care este recuperat de 89ers în jumătatea de teren a celor de la Rebels. A urmat un fumble al jucătorilor timişoreni recuperat tot de ei. Nu reuşesc însă să înscrie şi, revenită mingea la Rebels, RBul face fumble iar Timişoara recuperează din nou.

Cea de-a doua repriză se încheie fără scor în urma unei intercepţii a celor de la 89ers. QBul Rebels a fost presat, ştia că se scurg ultimele minute ale meciului şi încearcă o pasă disperată care ajunge în mijlocul a trei jucători timişoreni.

Trebuie menţionată linia ofensivă a celor de la 89ers care a oferit protecţie QBului şi linii bune RBul, 89ers axându-se pe running mai degrabă decât pe pase. Tot de la 89ers am avut şi satisfacţia de a vedea un sack la QBul celor de la Rebels. De partea cealaltă trebuie aplaudată încredere şi devotamentul celor de la Rebels pentru jocul de pase. Chiar dacă a dus la intercepţii, a fost şi cauza touchdown-ului lor. Cu puţin mai multă atenţie şi răbdare din partea QBului şi rute mai sigure din partea receiverilor, atacul aerian al celor de la Rebels ar putea deveni impresionant. A fost un meci bun, dominat cu puţin de cei de la 89ers care şi-au însuşit victoria, scorul final fiind 89ers 12 – Rebels 8.

P.S. Am fost impresionat şi de arbitrii care nu lăsau play-urile să continue mai mult decât era necesar, încercând să prevină accidentările inutile.

P.S. 2 Din păcate, următorul meci din Bucureşti va avea loc luna viitoare, tot la Complexul Sportiv Ion Tiriac, Rebels fiind gazdele tinerilor jucători de la Warriors, într-o dispută bucureşteană ce nu ar trebui ratată de niciun amator al fotbalului american.

P.S. 3 Un lucru m-a deranjat la organizare. Exista o persoană cu microfon şi boxe care anunţa, din când în când, play-uri şi alte evenimente de pe teren. Foarte, foarte rar. Fotbalul American este un joc mai greu de urmărit din tribune. Dacă nu ar fi existat spectatori aş fi înţeles ca anunţurile să fie rare, dar având în vedere că erau vreo 50-100 de oameni care veniseră să vadă meciul, mi s-ar fi părut normal ca unul dintre arbitrii să aibă un walkie talkie linie directă cu amfitrionul şi să-l anunţe play cu play down-ul, yarzii şi play-ul ce tocmai s-a jucat iar din când în când timpul până la terminarea meciului. Nu ar fi fost complicat, nu ar fi fost greu şi am fi fost şi noi, spectatorii, la curent cu evenimentele din teren.

Campionatul National de Fotbal American 2013

CNFA 2013

ÎNCEPE AZI!!!

Din păcate eu n-o să merg la niciun meci, pentru că am zis că nu ies din casă până când nu termin Dizertaţia (şi trebuie să observi că am scris cu literă mare). Totuşi, nu m-am putut abţine să nu fac şi eu un tabel cu evenimentele următoarei luni jumătate.

În CNFA 2013 participă un număr record de echipe, din câte ştiu eu, şi anume 4, două din Bucureşti: Warriors şi Rebels (Rebels s-a desprins din Warriors în primăvara anului trecut dacă-mi aduc bine aminte), o echipă din Timişoara: 49ers şi deţinătoarea trofeului din 2012, campioana Ro Bowl 2012, echipa din Cluj-Napoca: Crusaders.

Pentru necunoscători, în Campionatele de Fotbal American nu se joacă tur-retur datorită caracterului violent al jocului ce provoacă multe accidentări (în NFL nu joacă nici fiecare echipă cu fiecare echipă, dar în Fotbalul Canadian, variaţie a Fotbalului American, se joacă tur-retur, fiecare cu fiecare).

În CNFA 2013, având în vedere numărul mic de echipe, va juca fiecare echipă cu fiecare echipă iar locaţiile meciurilor au fost trase la sorţi anul trecut, la întâlnirea Federaţie din toamnă.

O premieră pentru echipele din România este faptul că vor juca un număr mare de meciuri într-un timp atât de scurt. Într-o lună de zile, toate cele 3 echipe vor juca câte trei meciuri, având pauză de o săptămână.

Astăzi e cam târziu să ajungi la meci, dacă nu te hotărâseşi deja, dar mâine joacă 89ers @ Rebels de la ora 11.30 undeva pe lângă Cora Pantelimon, la Complexul Sportiv Ion Tiriac. De asemenea, după Paşte, vor fi meciuri în Cluj, Timişoara iar pe 25 Mai, tot la Complexul Sportiv Ion Tiriac, va avea loc derbiul local între Warriros şi Rebels.

Foarte important, finalele campionatului se vor disputa în Cluj-Napoca, pe Cluj Arena, sau cel puţin aşa a promis Federaţia, chiar dacă în exact aceleaşi zile se ţine Etapa Naţională de Atletism. Vom vedea… poate ne vom putea bucura de un Ro Bowl 2013 televizat.

P.S. Pentru cine nu ştie: Cluj Arena şi Cluj Arena Wiki. O BIJUTERIE!!!

P.S. 2 Poate ar fi timpul să-şi facă şi Rebels o siglă.

Super Bowl XLVII

Super-Bowl-XLVII-01

Azi-noapte, începând cu ora 1.30 s-a disputat finala campionatului de fotbal american, meci cunoscut sub denumirea de Super Bowl. Iniţial, acum vreo 4 săptămâni, îmi propusesem să merg în Fire, acolo unde Bucharest Warriors a organizat petrecerea de Super Bowl la care şi echipa mea a fost invitată. Am lucrat, din păcate, vineri, sâmbătă şi duminică şi m-am simţit neobişnuit de obosit după aceste trei zile. Mi-am cumpărat Pepsi(lică) în drum spre casă, să fiu sigur că nu adorm la meci, şi m-am instalat în faţa calculatorului.

Surprinzător, fascinant şi de-a dreptul producător de fericire a fost faptul că Lavi s-a uitat la meci cu mine. A mai încercat să se mai uite la vreo două meciuri dar s-a enervat pentru că nu înţelegea ce şi cum şi până la urmă se culca sau îşi vedea de alte trebi şi mă lăsa să mă uit singur. Azi-noapte… de fapt dimineaţă, pe la 4.30 – 5 urla surescitată din vârful patului “Ce bine aleargă Jones asta, manca-i-aş picioruşele lui… Zici că sunt spiţele de la bicicleta.” Nu glumesc. Recunosc că, pentru a reuşi să o conving să se uite la acest meci am înmuiat puţin convingerile ei despre fotbal american cu Friday Night Lights.

Oricum… la începutul meciului Lavi nu părea excepţional de impresionată dar, în cele din urmă, după vreo două play-uri ale 49ers şi câteva scheme pe foaie ale mele s-a hotărât să ţină cu Ravens. De ce? Pentru că merge mai bine mov cu alb decât roşu cu galben-auriu. Eu normal că ţineam cu 49ers pentru că ţineam cu echipa din conferinţa din care fac parte şi echipele mele de suflet, Packers şi Vikings.

Iubita mea, draga de ea, a fost foarte, dar foarte, bucuroasă şi veselă în prima repriză. La pauză era 28 la 6 pentru Ravens iar mie sincer mi se făcuse milă de ea. Eu ştiam că 49ers este o echipă a cărui jucători prind viaţă în repriza a 2-a. Ştiam că este o echipă care nu reuşeşte să domine în prima repriză, dar care preia controlul în cea de-a doua şi ştiam că, sub conducerea lui Kaepernick era o echipă capabilă să înscrie 40 de puncte lejer, în 30 de minute. Atât de sigur eram încât nu m-a speriat intercepţia celor de la Ravens. Fumble-ul 49ers. Nimic.

La şutul de început al celei de-a doua reprize recunosc că mi s-a tăiat puţin macaroana. Jones a prins mingea şi a înscris, plecând de la 8 iarzi din terenul de ţintă propriu. Atunci mi-am zis că poate 49ers nu or să reuşească să-şi revină. Nu or să poată să bată echipa recent aleasă ca fiind preferata iubitei mele.

Apoi a căzut curentul. Asta a fost caraghios rău de tot. Cum se poate că la cel mai vizionat eveniment sportiv american să cadă curentul? Da, se întâmplă şi la case foarte mari. Când au reuşit să rezolve situaţia băieţii, mai bine de o jumătate de oră mai târziu, impulsul s-a schimbat. Ofensiva 49ers a intrat în ritm şi au reuşit să-şi revină. Asta aşteptam. Kapernick a aruncat şi-a alergat şi şi-a făcut treaba cu vârf şi îndesat. Din păcate nu a fost suficient.

Ravens a reuşit până la urmă să-şi păstreze victoria spre bucuria exuberantă a iubitei mele care a stat până la 6 dimineaţa, cu inima-n dinţi şi cu durere de cap pentru a vedea finalul meciului ŞI înmânarea trofeului. Per total a fost un meci foarte bun, chiar dacă prima repriză nu a prea avut parte de două echipe pe teren. Ravens a învins 49ers în Super Bowl XLVII cu 34 la 31.

P.S. Beyonce putea să lipsească… a fost de-a dreptul trist.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 28 other followers