Vorbe

Te inteleg, te stiu, te cunosc si te iubesc

-Te eliberez. Zboara. Fii in libertate precum stelele ce se-mpletesc prin intunericul infinit.

-De ce? Daca nu vreau?

-Atunci nu mai am nimic sa-ti ofer… imi pare rau. Libertatea este totul si nimic.

-Dar nu intelegi, eu nu vreau sa fiu in libertate.

-Nu inteleg…

-Stiu. Dar intelege-ma, te inteleg. Te simt. Si stiu ca tu simti toate cate le simt si eu. Intelegi?

-Nu…

-Te inteleg. Mai are altceva rost? Te inteleg, te stiu, te cunosc si te iubesc.

-Dar…

-Dar?

-Dar daca ma intelegi, ma stii, ma cunosti si ma iubesti inseamna ca ma poti ucide.

-Da. Nu-mi ramane decat sa fiu in libertate?

-Nu. Ramai. Dar te rog, daca se va intampla sa vrei sa mor, sa mor frumos.

-Dar… nu as vrea sa mori.

-Probabil. Acum nu mai esti in libertate pentru ca si eu te inteleg, te stiu, te cunosc si te iubesc. Acum esti intr-o colivie. Colivia mea.

-Si? Am ales sa fiu aici!

-Nici un suflet nu poate sta captiv o vesnicie…

-Asa e.

-Da…

-Atunci trebuie sa mori.

-Da…

-Si totusi, stiind toate acelea ce urmau a fii, de ce ai ales calea asta.

-Pentru ca te inteleg, te stiu, te cunosc si… te iubesc.

Naspa

-Stii, e naspa.

-Ce?

-Totul.

-De ce?

-Nu stiu, sincer. Probabil pentru ca pur si simplu e naspa.

-Si mai tarziu?

-Nu stiu, probabil nu va mai fii naspa.

-Deci acum e bine?

Vrei…

-Vrei sa ne iubim?

-Am iubit.

-Eu cred ca n-am fost destul de elocvent.

-Adica?

-Eu te-am intrebat daca tu vrei sa ne iubim si tu mi-ai spus ca ai iubit.

-Da…

-Deci… vrei sa ne iubim?

-…

Suspendata

-Cine e suspendata?

-Iubirea…

-Doar nu vorbesti serios… ce iubire?

-A noastra.

-Nu poate fi asa ceva.

-Nu.

-Unde e suspendata?

-Intre ieri si maine…

-De ce nu-mi place?

-Pentru ca nu-i azi…

-De ce nu?

-Iubire… nimeni nu mai traieste azi.

-Deci…

-Deci…

-Iubirea noastra…

-…suspendata.

-A murit.

-De azi…