Deşi am încercat încă o serie, “Scrisori din VID” care aparent este un dezastru total, mai ales pentru că toată ideea mea de Hanul Ancuţei în spaţiu s-a dus pe apa sâmbeteie (asta nu inseamnă că nu voi scrie şi a doua scrisoare, sau a treia, spun doar că mie personal îmi displace seria şi nu ştiu dacă voi reuşi s-o revitalizez), am zis totuşi să nu disper şi să mai încerc ceva, de data aceasta abordând un mediu diferit, cel urban, bucureştean, în speranţa că acest lucru va da povestirilor ceva mai multă veridicitate, în ciuda stilului romantic folosit (sau macar spre care-am aspirat). De asemenea, am încercat abordarea a cel puţin trei poveşti diferite fără nici o legătură aparentă între ele. Acesta este ORASUL INDRAGOSTIT
Prima povestire este terminată şi sper să-ţi placă, deoarece este primul text literar (sau pseudo-literar) pe care l-am scris în ultima vreme şi este despre… metrou.
A doua povestire nu este de fapt decat o imagine, dupa titlu. Nimic complex, nimic fandosit. Doar o simpla imagine slab elaborata, dupa umila mea parere. Poate o sa am rabdare in vacanta si pentru ceva povesti mai elaborate.
A treia povestire a fost indelung cugetata de mine. Mi s-a plimbat printre ganduri mai bine de un an de zile si a trebuit, probabil, umpluta de sentimentele ce-i dau acum viata. Poate nu intelegi mare lucru din ce-ti spun acum dar poate nici nu trebuie.
uf….buh …intrati pe id-ul : bibisor_dulcika …….vreau mai ales baieti care sa-mi raspunda la intrebarea : cum fac un baiat sa ma iubeasca ? :>:>:> sincer……astept raspuns :X:X:X:X:X::X:*:*:*:*:*:*
Nu faci pe cineva sa se indragosteasca de tine.Dragoste cu forta nu se poate.
Exista ceva mutual la inceput sau nu…
mi-a placut maine… e o alta zi… mi-a placut!
Si statia de metrou… acum am terminat de citit… esti usor de citit ( e compliment), scrii simplu si frumos si rascolesti calm… Sunt scrise presupun inainte…
Ceva scrieri dupa ce ti-ai intalnit marea dragoste?! Sau te-ai oprit… cred ca ar fi interesant de citit…
IEI mi-a zis cineva ceva despre povestirile mele. Multumesc pentru aprecieri.
Liz rulz
Eu nu prea scriu despre frumos decat pe blog. Nu stiu de ce dar nu mi-a venit niciodata o povestire cu final fericit (asta daca exclud o sceneta mai veche). Dar nu stii niciodata de unde rasare soarele…
desi inca stau si ma intreb care era starea ta spirit cand ai scris “maine”
, impactul “statiei de metrou” este mult mai puternic…este ca o sarutare tandra si molcoma…mi-a placut mult, iar finalul m-a facut sa zambesc. felicitari! eu.