O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri

Deci… am căutat pe google.ro O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri pentru a găsi o poză de pus la blog. Post, deoarece este destul de târziu şi mi-e lene să mai aprind multifuncţionala, iar google. Ul îmi oferea sugestia O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri REZUMAT (!). Pe bune, nu glumesc. Sunt oameni, destui aparent, care caută un rezumat al acestei cărţi (!). În ciuda respectului meu faţă Neagu Djuvara, îmi pare rău să spun, dar optimismul din finalul lucrării despre care vreau să vorbesc este pueril.

O mică istorie a românilor povestită celor tineri este un bestseller. Este o vacă editorială de muls, după vorbă unor profesori de la curs. Lucrarea se află la cea de-a XII-cea ediţie şi se cumpără ca pâinea caldă. Cel puţin aşa văd eu lucrurile, din perspectiva job-ului meu, la fundul piramidei trofico-economic. Observând acest fapt am cumpărat şi eu un exemplar şi azi am reuşit să-l termin de citit. De ce după două săptămâni? Pentru că (1) citesc încet, (2) am jucat juma’ de Dishonored, am termina XCom: Enemy Unknown şi (3) am fost la muncă şi la facultate.

Ce pot spune despre acest text? În primul rând trebuie să observ oralitatea lui. Cartea a fost iniţial o înregistrare a lui Djuvara, transcrisă şi aranjată iar cursivitatea orală se simte în text. Pe de altă parte, vorbind despre perioada antică şi medievală, nu pot decât să apreciez accentul pus pe elementele lingvistice şi diminuarea elementelor arheologice. Arheologia este foarte importantă pentru aceste perioade, dar este foarte plictisitoare într-un text bloc, mai ales pentru un profan în ale istoriei. Ştiu că aş putea da imaginea mediocrităţii istorice, ştiu, de asemenea, că arheologia este indispensabilă pentru cunoaşterea trecutului îndepărtată, mă repet, dar este foarte plictisitoare.

De asemenea, Djuvara ştie să pună destule informaţii despre trecutul cultural astfel încât să nu devieze prea mult de la firul politico-militar al trecutului nostru. Din nou, cultura este esenţială pentru formarea şi evoluţia unei naţiuni, dar când cineva pune mâna pe o carte de istorie se aşteaptă să găsească fapte de arme şi de iscusinţă politică iar autorul acestei cărţi ştie ce să ofere.

În altă ordine de idei, Djuvara nu se sperie şi spune lucrurilor pe nume. Menţionează incursiunile lui Decebal în Imperiul Roman, acestea fiind parte din motivul pentru care Traian atacă Dacia, spune că parte din voievozii români erau bastarzi ajunşi la tron, vorbeşte despre puternica imixtiune a francmasonilor la începutul perioadei moderne româneşti, asta doar ca să pomenesc de câteva dintre elemente.

Ca notă personală, din text răsare un patriotism franc, intelectual, conştient, de o valoare incontestabilă. În acelaşi timp, având pregătire istorică, Djuvara încearcă pe cât posibil să nu emită prea multe păreri personal, motiv pentru care, perioada istorică în care el a trăit este mult mai rezumativ expusă ca restul istoriei românilor… adică mult mai rezumativ expusă nu neapărat în comparaţie cu restul textului (perioada de la Carol I încoace se întinde pe 140 de ani şi 50 de pagini în timp ce restul istoriei povestite se întinde pe 1800 de ani şi 210 pagini – cifre aproximative) în comparaţie cu alte lucrări de istorie care vorbesc în juma’ de carte despre restul istoriei României şi în juma’ de carte de perioada interbelică şi comunistă.

Îmi propusesem să mai spun câte ceva, dar… am uitat şi sincer, şi aşa blog.post-ul este destul de mare. Îţi propun totuşi să contribui şi tu cu ceva bănuţi la vistieriile Humanitas şi Djuvara şi să cumperi cartea pentru că merită, dacă nu-ţi va aduce ample revelaţii, măcar îşi vei aminti câte ceva din bucăţi de istorie naţională de care uneori uităm.

P.S. Şi, în final, un citat: “Moştenirea cea mai tragică (n.b. a comunismului) constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul.”

P.S. 2 Este în acelaşi timp plăcut şi neplăcut să citeşti istorie fără o obligaţie educativă. Este plăcut pentru că realizezi că-ţi place istoria chiar dacă nu trebuie să dai examene din ea, dar este neplăcut pentru că realizezi că nici tu nu vei ajunge să-i terorizezi pe alţii cu ea.

Dacii – adevaruri tulburatoare

De cateva zile circula pe internet un documentar realizat cu buget redusDacii – adevaruri tulburatoare asa ca nu m-am putut abtine si l-am vazut si eu, mai mult dintr-o curiozitate copilareasca, stiind ca adevarurile nu vor fi, pana la urma, tulburatoare. Nu m-am inselat. Au fost cateva informatii interesante, s-a prezentat un studiu incitant de paleogenetica si cam atat. Documentarul, spre surprinderea mea, nu arata rau. Grafica este acceptabila si in afara de niste degete butucanoase iesite la schimbarea fundalului albastru, chiar arata bine. Structura acestui documentar este una destul de simpla. Este format din trei parti care contin, pe rand: o serie de informatii despre geto-daci si mentionarea aluziva a unei teorii lingvistice, prezentarea unui studiu de paleogenetica si prezentarea tablitelor de la Tărtăria, considerate ca purtand cea mai veche scriere din lume. Toate aceste trei parti vor sa demonstreze ca noi nu suntem copii Romei ci ca suntem daci pur sange…

Prima parte a documentarului se axeaza pe prezentarea geto-dacilor, pe redarea unor citate din Herodot (cine nu stie aia cu “Cei mai viteji si mai drepti dintre traci”… serios acum) sau Platon si pe aruncarea, in vant, as spune, a unor baze ale teoriei lingvistice care spune ca de fapt limba noastra nu se bazeaza pe substratul dac, stratul latin si suprastratul slavon si ca, la baza, se afla o limba comuna din care au rasarit latina, limba daca, limba galilor dar nu se pomeneste de unde vine aceasta limba comuna (probabil de la migratia indo-europeana din 2500-2000 î.Hr. am citit eu undeva, la un moment dat, intr-o carte… explicaţie plauzibila, de altfel, dacă acceptam teoria. O alta sursa ar fi civilizatia pre migratie, alta explicatie plauzibila avand in vedere tablitele de la Tărtăria).

In favoarea acestei teorii ni se spune ca grecii sau evreii, care au stat mult mai mult sub dominatie romana nu au adoptat limba romana. La acest argument apare un raspuns foarte simplu. Dacii nu erau nici greci nici evrei. Diferentele de dezvoltare cultural-tehnologica… dar mai ales culturala, dintre daci si celelalte doua mentionate sunt usor de observat de cel mai neinteresat dintre privitori. Grecii au pus bazele filosofiei si retoricii, fiind predati si studiati si azi iar evrei au pus bazele monoteismului, astazi complexul de religii monoteiste fiind dominant in lume. Pe de alta parte francezii, cu o dezvoltare galica mai apropiata de a dacilor din punct de vedere administrativ, sunt tot la fel de latinizati ca si noi.

Personal apreciez foarte mult teoria lingvistica (eu sunt de acord cu ea… nu cum au prezentat-o cei care au facut documentarul ci asa cum am gasit-o eu prin ce-am citit) dar eu sunt un copil prost care scrie un blog personal inscris gratuit pe un site asa ca faptul ca apreciez eu aceasta teorie este total irelevant si sincer nici daca as fi bibliotecar, general in rezerva sau scriitor, nu as putea spune ca parerea mea este relevanta deoarece lipsesc studiile aprofundate de lingvistica iar supozitiile si extrapolarile istorice nu au valoare intr-un for stiintific.

Partea a doua arata descoperirile cercetarilor de paleolingvistica de la Institutul de Biologie Umana al Universitatii din Hamburg, Germania, conduse de catre doi români pe niste ramasite umane dacice si care arata ca românii se trag din daci si ca, mai mult, se apropie de italienii din nord. Luand aceasta informatie si adaugand si cele spuse de Traian, care scria, atunci cand s-a apucat sa cucereasca Dacia lui Decebal, ca se intoarce acasa, reiese ca romanii sunt traci. Si ce daca? Cand vorbesti despre traci in anumite perioade (cum ar fi perioada infiintarii Romei) e ca si cum ai vorbi despre… europeni azi. Mai mult, in aceasta parte a documentarului ni se arata locatia Troiei si se ia drept informatie istorica legenda infiintarii Romei, asa cum este prezentata de Titus Livius in Ab urbe condita, acolo unde chiar autorul spune ca i-a fost foarte greu sa gaseasca informatii despre inceputurile Romei si ca informatii scrise de el in carte sunt doar legende. Mai mult, se cunoaste faptul ca Ab urbe condita a fost o lucrare scrisa sub puternice influente politice.

In partea a treia a documentarului se vorbeste despre placutele de la Tărtăria dar ele sunt total irelevante intr-un discurs care vrea sa arate ca românii nu sunt urmaşii Romei pentru ca ele sunt datate aproximativ 4500-5500 î.Hr. perioada in care nu putem vorbi despre daci sau traci sau ce vreti voi. De ce? Pentru ca nu existau pe vremea aia, primele dovezi arheologice ale culturii dacilor apar pe la anul 2000 î.Hr.

Ca sa termin… documentarul nu e prost facut, avand in vedere bugetul. Mai trebuiau sa lucreze la cercetare dar oricum, astept cu nerabdare urmatorul documentar pe tema anuntata la finalul acestuia.

P.S. Am uitat sa vorbesc despre Scoala Ardeleana si intelectualitatea romana de secol XIX, mentionata in documentar, si cum a influentat ea ideea de copii ai Romei datorita scolirii membrilor in Occident. Nu contest… dar in perioada aia noi VOIAM (!) sa fim copii Romei si pana la venirea instructajelor din Occident nu am stiut cum sa demonstram. Nu de alta dar am le-am fi dat si pe mama si pe bunica ca sa scapam de otomani si rusi.