… am avut eu. Sper doar să nu fie un blog.post prea lung… sau prea scurt.
De fapt, ştiam că o să urmeze o sâmbătă lungă încă de pe la mijlocul săptămânii. Cum a început? M-am trezit sâmbătă dimineaţă la ora 7 ca să ajung la Biserică, acolo unde am făcut parastase. Aşa mi-am petrecut toată dimineaţa, în slujbe. De fapt… toată dimineaţa şi o parte din după-amiază, odată ce am ajuns acasă pe la 2.
Acasă am stat ce-am stat dar nu prea mult şi am plecat spre terenul de rugby Metrorex, acolo unde urma un important meci pregătitor de vreun fel de fotbal american împotriva mormonilor veniţi taman din SUA. Nu ştiu cum naiba se întâmplă că de fiecare dată când jucăm şi noi ceva mai serios, adică ne adunăm mai mult de 6 oameni, eu păţesc câte ceva. Ultima dată când ne-am adunat destui încât să jucăm 5 la 5 un flag football, eu aveam o întindere groaznică în zona inghinală. Era atât de groaznică încât de abia puteam să-mi ridic piciorul ca să apăs pedala de acceleraţie.
De această dată totul părea să fie oky. Groaznic m-am înşelat. Înainte de venirea mormonilor şi de meci, am alergat nişte rute ca să ne încălzim. La una din ele nici nu ştiu exact cum am reuşit să prind mingea cu degetul arătător de la mâna stângă îndoit. În zadar am încercat eu să bag deş’tu în apă, în gură… mai era puţin şi-l băgam şi prin altă parte… că până la venirea mormonilor se umflase şi nu mai puteam face nimic cu mâna.
Am jucat şi eu ceva din meci dar am făcut tot posibilul să stau cât mai mult pe margine. Şi aşa nu sunt eu cine ştie ce jucător iar cu o mână în minus nu valoram 2 lei pe teren, mai ales în faţa americanilor. Din cauza mâinii mele au înscris un TD (touchdown), pentru că n-am putut să-mi bag mâna să rup o pasă şi pe deasupra nici n-am reuşit să prind o minge pe o rută scurtă. În a doua jumătate am stat mai mult pe margine şi Ovidiu a ţipat la mine că stăteam cu ţigara electronică în gură şi mă bucuram de meci. Eram inutil la orice altceva. Sper să mă ierte (şi să mă ierte şi că am cobit că nu facem antrenament duminică seară).
Oricum, per general meciul a decurs excepţional. Lucian a prins două TD-uri şi cu o conversie de 2 puncte (nu ştiu cine-a transformat-o pe asta), am înscris şi noi 14 puncte. Mormonii au înscris 70 de puncte, dar i-am propus lui Ovidiu ca data viitoare să aduc şi-o minge de fotbal normal să vedem acolo cum se descurcă.
A fost foarte interesantă întâlnirea cu mormonii pe care nu-i cunoşteam. Cu doi dintre ei jucaserăm pase în parcul Izvor într-o seară, de acolo s-a şi ajuns la meciul de sâmbătă, dar de data asta am cunoscut gaşca întreagă. Unul dintre ei vine la mine şi se recomandă Elder X… măi-măi să-i răspund Cântăreţ Tiberiu, dar m-am abţinut.
Oricum, erau vreo doi elderi stană de piatră. Am sărit la un moment dat cu unul după o minge, eu încercând să-l şi împing puţin. Ce zici nene? Am intrat în el şi m-am scurs pe lângă el, ca şi cum aş fi fost un picur de ploaie peste un munte. Oricum băieţii jucau foarte bine… în comparaţie cu noi. Ce să-i faci? Doar s-au născut cu mingea de fotbal american în mână sau, după cum zicea Ovidiu… se numeşte fotbal american…
Spre finalul meciului, Raluca îl sună pe Costin (Costin e coleg de-al meu de liceu şi facultate pe care l-am corupt să vină sâmbătă să vadă cu ce se mănâncă fotbalul ăsta de peste ocean… mai bine decât să stea în casă iar Raluca, nevăstuica lui, era cu Lavi prin centru) şi-i propune să mergem la ştrand pentru că Lavi îi povestise că Diana… mă rog. Poveste lungă rezumată, a trebuit să merg acasă după meci, să iau slipurile, să le culeg pe fete de la Universitate şi să mă întorc în zonă pentru că hotărâserăm să merem la ştrand la Ciurel.
Normal că după o oră de plimbat cu maşina prin oraş, printre toţi nebunii care se trezesc sâmbătă noaptea să urce la volan, am ajuns la Ciurel şi acolo se dădea nu-ştiu-ce house party şi nu se ştia dacă aveam sau nu voie să facem baie. După telefoane, discuţii şi traversarea Bucureştiului dintr-o parte în alta, am ajuns până la urmă la ştrandul din Titan, Cara. Acolo lumina era vagă, apa caldă, de culoare şi consistenţă necunoscută, aşa că ne-am bălăcit vreo două ore fără probleme.
Pe la 1 am ajuns şi noi acasă iar şase ore mai târziu m-am trezit să mă duc la Liturghie.
Câteva lucruri de menţionat: mi-ar plăcea să nu am un corp aşa fragil; mormonii joacă foarte bine orice modulaţie de fotbal american; nu mergeţi la Cara ziua că nu garantez că vei rămâne (s-ar putea să mă înşel); trebuie repetate cele două evenimente pe cât de repede posibil pentru că au meritat.
Filed under: Din seria "Ce-am facut azi" | Tagged: biserica, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, bucuresti, costin, deget, dupa-amiaza, elder x, flag football, fotbal amerian, lavi, lavinica, liturghie, lucian, masina, metroex, metrorex, mormoni, ovidiu, parastas, raluca, sambata, stadionul de rugby metrorex, strand cara, strand ciurel, strand crangasi, strand dambovita, strand titan, strand titan cara, SUA, td, telefon, touchdown | 1 comentariu »
