O sâmbătă activă

… am avut eu. Sper doar să nu fie un blog.post prea lung… sau prea scurt.

De fapt, ştiam că o să urmeze o sâmbătă lungă încă de pe la mijlocul săptămânii. Cum a început? M-am trezit sâmbătă dimineaţă la ora 7 ca să ajung la Biserică, acolo unde am făcut parastase. Aşa mi-am petrecut toată dimineaţa, în slujbe. De fapt… toată dimineaţa şi o parte din după-amiază, odată ce am ajuns acasă pe la 2.

Acasă am stat ce-am stat dar nu prea mult şi am plecat spre terenul de rugby Metrorex, acolo unde urma un important meci pregătitor de vreun fel de fotbal american împotriva mormonilor veniţi taman din SUA. Nu ştiu cum naiba se întâmplă că de fiecare dată când jucăm şi noi ceva mai serios, adică ne adunăm mai mult de 6 oameni, eu păţesc câte ceva. Ultima dată când ne-am adunat destui încât să jucăm 5 la 5 un flag football, eu aveam o întindere groaznică în zona inghinală. Era atât de groaznică încât de abia puteam să-mi ridic piciorul ca să apăs pedala de acceleraţie.

De această dată totul părea să fie oky. Groaznic m-am înşelat. Înainte de venirea mormonilor şi de meci, am alergat nişte rute ca să ne încălzim. La una din ele nici nu ştiu exact cum am reuşit să prind mingea cu degetul arătător de la mâna stângă îndoit. În zadar am încercat eu să bag deş’tu în apă, în gură… mai era puţin şi-l băgam şi prin altă parte… că până la venirea mormonilor se umflase şi nu mai puteam face nimic cu mâna.

Am jucat şi eu ceva din meci dar am făcut tot posibilul să stau cât mai mult pe margine. Şi aşa nu sunt eu cine ştie ce jucător iar cu o mână în minus nu valoram 2 lei pe teren, mai ales în faţa americanilor. Din cauza mâinii mele au înscris un TD (touchdown), pentru că n-am putut să-mi bag mâna să rup o pasă şi pe deasupra nici n-am reuşit să prind o minge pe o rută scurtă. În a doua jumătate am stat mai mult pe margine şi Ovidiu a ţipat la mine că stăteam cu ţigara electronică în gură şi mă bucuram de meci. Eram inutil la orice altceva. Sper să mă ierte (şi să mă ierte şi că am cobit că nu facem antrenament duminică seară).

Oricum, per general meciul a decurs excepţional. Lucian a prins două TD-uri şi cu o conversie de 2 puncte (nu ştiu cine-a transformat-o pe asta), am înscris şi noi 14 puncte. Mormonii au înscris 70 de puncte, dar i-am propus lui Ovidiu ca data viitoare să aduc şi-o minge de fotbal normal să vedem acolo cum se descurcă.

A fost foarte interesantă întâlnirea cu mormonii pe care nu-i cunoşteam. Cu doi dintre ei jucaserăm pase în parcul Izvor într-o seară, de acolo s-a şi ajuns la meciul de sâmbătă, dar de data asta am cunoscut gaşca întreagă. Unul dintre ei vine la mine şi se recomandă Elder X… măi-măi să-i răspund Cântăreţ Tiberiu, dar m-am abţinut.

Oricum, erau vreo doi elderi stană de piatră. Am sărit la un moment dat cu unul după o minge, eu încercând să-l şi împing puţin. Ce zici nene? Am intrat în el şi m-am scurs pe lângă el, ca şi cum aş fi fost un picur de ploaie peste un munte. Oricum băieţii jucau foarte bine… în comparaţie cu noi. Ce să-i faci? Doar s-au născut cu mingea de fotbal american în mână sau, după cum zicea Ovidiu… se numeşte fotbal american…

Spre finalul meciului, Raluca îl sună pe Costin (Costin e coleg de-al meu de liceu şi facultate pe care l-am corupt să vină sâmbătă să vadă cu ce se mănâncă fotbalul ăsta de peste ocean… mai bine decât să stea în casă iar Raluca, nevăstuica lui, era cu Lavi prin centru) şi-i propune să mergem la ştrand pentru că Lavi îi povestise că Diana… mă rog. Poveste lungă rezumată, a trebuit să merg acasă după meci, să iau slipurile, să le culeg pe fete de la Universitate şi să mă întorc în zonă pentru că hotărâserăm să merem la ştrand la Ciurel.

Normal că după o oră de plimbat cu maşina prin oraş, printre toţi nebunii care se trezesc sâmbătă noaptea să urce la volan, am ajuns la Ciurel şi acolo se dădea nu-ştiu-ce house party şi nu se ştia dacă aveam sau nu voie să facem baie. După telefoane, discuţii şi traversarea Bucureştiului dintr-o parte în alta, am ajuns până la urmă la ştrandul din Titan, Cara. Acolo lumina era vagă, apa caldă, de culoare şi consistenţă necunoscută, aşa că ne-am bălăcit vreo două ore fără probleme.

Pe la 1 am ajuns şi noi acasă iar şase ore mai târziu m-am trezit să mă duc la Liturghie.

Câteva lucruri de menţionat: mi-ar plăcea să nu am un corp aşa fragil; mormonii joacă foarte bine orice modulaţie de fotbal american; nu mergeţi la Cara ziua că nu garantez că vei rămâne (s-ar putea să mă înşel); trebuie repetate cele două evenimente pe cât de repede posibil pentru că au meritat.

Rage


Iar n-am mai scris de o caruta de ani pe blog. Asta-i viata. Am fost in Grecia, m-am inscris la master, am intrat al 3-lea, sper maine sa fac si primele cursuri si cam atat. Probabil n-am avut destula energie pentru a scrie dar acum am gasit-o. De ce?

Rage!

Serios acum, Rage este un first person shooter (FPS) creat de id software, compania care a creat practic genul, aducand pe piata Wolfenstein 3D si Doom. Toata lumea stie cele doua francize care au facut valva si au marcat generatii de game.eri care acum deja stau linistite la varste inaintate de 70-80 de ani. Adica imi aduc aminte, pe vremea cand eu nu stiam ce-i ala joc pe calculator, cum mama imi povestea de un vecin (e pensionat de vreo 20 de ani) care juca Doom la servici si tensiunea a crescut atat de mult in joc incat, la un moment dat, s-a uitat pe dupa monitor sa vada daca vine monstrul.

Un alt lucru demn de notat este faptul ca Rage este publicat de catre Bethesda, companie care este cunoscuta pentru o mare super-franciza, Elder Scrolls si, ceva mai recent, reimaginarea si aducerea in prezent a  arhi-cunoscutului si arhi-laudatului (pe drept) Fallout, prin Fallout 3 (prescurtat de acum F3). Acest lucru este demn de notat pentru ca, ei bine…

Rage=F3 + Borderlands (prescurtat de acum B.shit)…. da, cam asta e jocul. Sigur, de laudat grafica, gameplay.ul activ si coerent, miscarea inamicilor si a prietenilor… chestii d’astea, tot ce auzi bun despre Rage probabil ca este. Din pacate, realitatea este ca daca F3 ar fi facut mai multi copii iar rugina de pe teava ar fi dat-o lui B.shit, ar fi iesit Rage. De fapt, desi multa lume adora B.shit, eu n-am putut sa-l joc multa vreme pentru ca n-am simtit ca am de ce sa-l joc. Povestea nu ma impingea mai departe… iar armele noi pe care le tot asteptam erau in tandem cu inamicii care cresteau in nivel… era aceeasi poveste din nou si din nou si din nou…

De cum a inceput jocul Rage, am avut un puternic sentiment de deja-vu si mi-am zis ca n-o sa reusesc sa termin misiunile introductive pana cand o sa dezinstalez jocul, asta pentru ca, daca F3, mascul feroce in universul jocurilor, ar fi facut ultimul dintre multii copii cu B.shit, curva tuturor, atunci ar fi iesit Rage (stiu, am mai spus-o). De ce? Rage ia cateva elemente din F3 si le combina cu o sumedenie de elemente din B.Shit si…

Mai exact… Totul se intampla dupa distrugerea civilizatiei (F3, alte jocuri), tu esti singurul supravietuitor dintr-un Ark (Vault… in F3) si sunt multe alte Ark.uri (Vault.uri… in F3) si cineva, za Autoritate (Enclave in F3…), te vrea dar tu nu-i vrei, tu vrei sa ajuti oamenii de rand (Megaton in F3) si te aliezi cu rebelii (Brotherhood of Steel din F3) si ai mutanti care alearga spre tine (gouls si supermutants in F3) si banditi (banditi in F3) si ai o masina (ca in B.shit) si in orase oamenii stau in acelasi loc tot timpul (ca in B.shit) si masina merge cu urina (ca in B.shit) si de fapt nici cu urina ca nu prea e nici apa dar nimanui nu-i pasa (ca in B.shit) este mereu zi (ca in B.shit).

Partea cea mai nefasta este fa… in timp ce F3 si B.shit erau RPG.uri… Rage este un FPS. Pentru ca asa au vrut producatorii. Pentru ca la asta sunt ei buni.

Deci… ca sa concluzionez. Rage nu este un joc prost. Daca tot ce vrei de la un joc e sa impusti chestii care se misca pe ecran, este un joc ideal dar in spatele graficii, sunetului, gameplay.ului, constructiei mediatice, trebuie sa existe o poveste care sa te faca sa vrei sa mergi mai departe. Sa mai faci o misiune. Sa-ti mai pui niste placaje pe masina. Sa alergi dupa banditi in masini ca sa-i omori si sa faci bani…

Acest scop narativ din spatele complexului format de un joc pe calculator lipseste, din pacate lipseste si in B.shit, lipseste si in Fallout: New Vegas, lipseste in multe jocuri care ar fi putut sa fie ceva mai bune, daca nu chiar exceptional.

P.S. De ce i-au zis Rage? Fallout stiu de ce se numeste Fallout, Mass Effect stiu de ce se numeste Mass Effect, Time for Three Ways stiu… asta-i la alt capitol. Rage… ori au zis fuck it, hai sa dam paine si lupte si id nu vor sa continue aceasta nou inceputa franciza, ori au avut mari probleme de creativitate si Fallout 4 sau B.shit 2 erau luate…

P.S. 2 Si la productia acestui joc a participat cu niste sperma si Blur… doar asa, in partea de vehicule.

Noaptea Alba a Galeriilor

Noaptea Alba a Galeriilor este la cea de-a 4-a editie si este pentru prima oara and cred c-o sa particip si eu la ea, nu singur, ci impreuna cu iubita mea. NAG4, dupa brand, “reuneste galerii si spatii alternative sub semnul aceluiasi eveniment! Un circuit ludic, liber prin 40 de locatii dedicate expunerii si promovarii artei contemporane in care expun peste 140 de artisti.” Auzi domne, ludic… e tare, ce sa mai, tre’ sa fiu si eu prezent.

Revenind… astazi ma plimbam pe strada, dinspre Spitalul Colentina unde n-am ajuns la o inmormantare (am fost si cantaret bisericesc in tineretile mele si trebuia sa tin locul unui prieten care avea examen) am realizat cat de bine e sa n-ai bani. N-ai bani, n-ai griji, parerea mea. Ma plimbam asa, agale, in costum, cu ghiozdanul in spate, transpirat nevoie mare si ma opreste o domnisorica cu ochelari de soare pă ochi, care ma intreaba daca n-am cativa leuti ca are nevoie.

Pai eu aveam 3 leuti in buzunar si pe aia vroia sa mi i-a? Pai pentru leutii aia m-as fi batut ca… crocobaurul. Ma rog… ideea e ca e frumos cand n-ai bani ca nu-ti faci griji “ce fac?” “cum fac?” “pe unde mai merg?” si macar de-ar fi asta problema ca de cand cu noptile astea albe si culturale nici sa stai in casa nu mai poti cand n-ai bani. Mergi oricum, ceri leuti.

De fapt… blog.post.ul asta trebuia sa fie mai lung. Sa vorbesc pe larg despre cum naiba sa nu ai probleme cu prostata cand sunt atatea femei mai mult dezbracate decat imbracate pe strazi? E mult mai bine pentru prostata sa mergi cu masina… macar sa nu vezi. Pai am vazut atatia sâni azi (ţâţe) de n-am vazut in 3 filme porno cu gang.bang.uri. Si craci si umeri si din detoate. Pai sa nu ti se umfle prostata de sa nu poti urina trei zile?

Adevarul e ca am si ochiu’ format spre a vedea d’astea ca asta-i cultura postmodernisto-consumatorista in care ne-am bagat ca intr-un mare gropoi cu materii fecale. Ma rog… viata e cruda si prostata mea umflata… la urmatorul examen merg cu masina, e clar!

Deci… nici nu mai stiu despre ce vorbeam… aaa… NAG4… examen luat cu brio, inmormantare ratata, femei dezbracate pe strada… si cam atat.

Trebi casnice

Astazi a fost o zi foarte, foarte obositoare. Probabil pentru c-a fost a treia zi in care m-am trezit de la ora 6 pentru a ajunge la Facultate. Chiar daca as fi mers cu masina (calatorie pe care n-o mai fac regulat datorita lipsei de benzina, lipsa ce nu este datorata iminentei probleme ce va sa vina atunci cand tot globul va ramane fara petrol, ci datorita lipsei de venituri menite sa procure benzina) tot la 6 m-as fi trezit ca sa prind si putina slujba, dar parca drumul pe jos, cu transportul in comun si iar pe jos, pana la destinatia mea temporara, este foarte obositor.

Ma rog, si cand am ajuns (la o ora super-rezonabila) acasa, (adica pe la 11 jumate) m-am bagat la un somn, spre disconfortul iubitei mele care se trezise pe la 10. Dar, totusi, a dormit si ea alaturi de mine pentru ca Lavi nu rateaza niciodata un somn bun. Si m-am trezit pe la 3 in sunaturi de telefoane si strigate  materne (cica). Cele doua zgomote nu aveau nicio legatura, iar despre primul dintre ele, care avea legatura cu Facultatea (promit ca dupa ce-o s-o termin odata pentru totdeauna cu Sistemul Teologic Ortodox de Invatamant o sa scriu o carte in care o sa spun ce-am si eu pe suflet), nu am sa vorbesc cu aceasta ocazie.

Cel de-al doilea, strigatul mamei, era datorat faptului ca vecinul de la parter a venit cu un ferastrau legat de o stinghie pentru a-l pune pe tata sa taie cracile a doi copaci. Normal ca tata s-a inhamat la treaba si dupa juma’ de craca taiata respira ca Darth Vader (ca si asa tocmai ce-am terminat de vazut cele 6 filme si mi s-a facut pofta, din nou, de aventurile nemuritoare ale Jedi.ilor, motiv pentru care, probabil, imi voi descarca seria de benzi desenate Legacy si KotOR, mai ales ca le-am lasat, pe ambele, pe la numarul 6-7) asa ca eu, impotriva propriilor proteste, m-am apucat sa tai, cu acea unealta parca scoasa din Mezozoic, craci de copac de pe la balcoanele apartamentului.

Adica, eu sunt un om practic si ma opun, dar intre chinurile tatei si chinurile mele le prefer pe ale mele (desi, acu’ ceva vreme, o mama imi spunea ca datoria copiilor nu e si aceea de a avea griji fata de parinti… parere eronata, dupa umila mea parere). Ma rog, ca sa n-o lungesc (si asa am lungit-o nesperat de mult) mai jos, poze de la mirobolantul eveniment… vizionare placuta.

Emo Boy…

Ferastrau intr-un picior…

Fericit, nevoie mare…

Mica dezapezire

Nu am de gand sa scriu, in acest blog.post, despre dezapezitul din capitala, subiect tratat probabil de sute si mii de soferi in diferite discutii, la o bere, la o tigara, la o cafea, la masa, eventual pe blog.uri. Dupa umila mea parere, se poate circula si pe zapada, cu mai multa grija, la fel de bine pe cat se poate circula pe asfalt. Problemele le creeaza soferii, mai ales aia care ajung sa circule pe contrasens, depasind coloane de masini lungi, chiar si de vreo 500 de metri, 1 km, in ideea ca ei au testicule in plus, iar cu aceste ocazii si le pot arata.

Dar suntem romani, iar asta ne doare la orgoliu… aparent. Deci… nu vroiam sa scriu despre strazile Bucurestiului dupa prima zapada ci despre curatat masina, de aici si titlul “mica dezapezire”. Ca sa intelegi: mama, pentru ca vrea ca baiatul ei sa aiba tot ce-si poate dori un tanar de varsta mea (mai putin droguri), si-a cumparat un Logan MCV (cu banii aia putea sa-si ia un second de toata frumusetea, dar mama e nationalista si uraste second.urile) si mi-a lasat mie masina (fosta actualmente) familiei, un Logan 1.6 (cumparat la finele anului 2005), cu tot ce poate avea un Logan pe el (geamuri electrice, ABS, MMC, XXX, ZZZ  si toate celelalte prescurtari care pe mine nu ma intereseaza, dar care, cica, fac viata de sofer una mai usoara).

Eu i-am spus mamei ca nu-mi trebuie masina, dar ea a tinut neaparat sa am una, ca na, sunt tanar si-n focuri (de-ar fi si masina in focuri… despre asta putin mai jos), asa ca, daca pe mine ma intreaba cineva “asta-i masina ta” eu ii spun “nu, e a lu’ mama”, si chiar asa e. Pana o sa-mi cumpar eu masina o sa mai dureze… vreo cativa ani. Acum ca am lamurit “etimologia” masinii mele, sa trec si la problema in cauza.

Prima zi oficial de iarna, adica cu ceva zapada, urma sa fie, aparent, una usoara. Cativa fulgi de nea se asezasera pe masina mea alba si au fost usor de indepartat. Am ajuns eu frumos, dar mai incet si dupa unele probleme, la Facultate, am parcat-o si mi-am vazut de cursuri (asta se intampla pe la 7 jumate dimineata, marti). Pe la 12 ghici ce? A inceput sa ninga… si sa ninga, si sa ninga… etc. Mama mi-a transmis “nu veni cu masina, las-o acolo”. Cine o asculta? Seara la 8, cand sa deschid si eu portiera ca omu’ normal ghici ce? Nu vroia sa se deschida. Trec eu la celelalte portiere si dupa multe chinuri reusesc sa urc si la volan (YUPE!).

(Asta nu e o poveste cu punct culminant asa ca daca citesti in continuare sa nu te astepti la vreo poanta sau vreo gluma, sa zici in mintea ta “sunt multi prosti pe lumea asta” sau “asa e la inceput” sau mai stiu eu ce.) Conduc ce conduc, cu 30 la ora, de zici ca toti “participantii la trafic” aveau masini pline cu clovni la defilare, si ajung la Gara de Est (de la gara acasa fac, intr-o zi normala, 5 minute, 10 daca nu ma lasa si pe mine nimeni sa trec si tre’ sa fortez intrarea) iar acolo s-a stricat toata distractia. 1 ORA am stat intr-o coloana in care ala care se credea mai jmeker simtea nevoia sa o ia inainte, pe sens opus, ramanand impotmolit, blocand traficul… etc.

A doua zi dimineata normal ca nu m-am mai dus cu masina (ca doar n-am tampit) si culmea… soselele libere. Asta da prostie. Si vine a treia zi… ta dam! (adica ieri). Imi iau inima in dinti, zic ca merg cu masina si cobor cu cheile-n maini si talonu’n buzunar sa o dezghet (pe la 6.30 dimineata). Am inghetat ca un… stii tu expresia, pana sa reusesc sa dau jos gheata de pe parbriz ca si asa prin luneta nu mai vedeam nimic.

La Facultate normal c-am facut un curs din 2 (era ziua lu’ P.F.D. si n-a venit la Facultate) si norocul meu ca s-a pomenit unu’ sa aiba un colindat la o Facultate din Politehnica, ca de nu as fi mers bou si m-as fi intors vaca. Si pe la ora 4 dau sa intru si eu in masina si sa merg spre casa (unde iubita mea de abia ma astepta… si eu de abia asteptam sa ajung la ea) cand colo… nicio usa nu catadicsea sa se deschida. Trag, imping, fortez (manerele alea de plastic sunt sensibiloase rau), pana la urma proptesc bine ambele maini in portiera si reusesc s-o deschid. Am inghetat din nou ca un… stii tu, de fapt, si mai rau ca un… si pe deasupra, dupa ce toata masina se incalzii, m-am pomenit ca-mi apareau si toate usile deschise… dracia dracului!

Deci… IARNA E FRUMOASA! Cand nu ai masina… Au revoir, ma duc sa dezapezesc parcarea.

P.S. Poza e facuta cu cateva ore in urma… si Lavi vrea sa mergem in Cora… si inca ninge. Eu nu mai dezapezesc masina aia nici sa ma bati cu caloriferu’ incins.

P.S. 2 Am dezapezit masina mea, masina mamei, parte din parcare si intrarile de la bloc. Pe deasupra, imi ingheata usile de la masina si nu vor sa se mai deschida. Mamei cica nu i s-a intamplat pana acum… ce naiba?

Eu… Cu Mine

eu-cu-mine-copy-of

Eu: De ceva vreme n-am mai avut parte de o astfel de discutie.

Cu Mine: Pe naiba, le avem in fiecare zi.

Eu: Da, asa e. Crezi c-am innebunit?

Cu Mine: Nu mai mult ca restul…

Eu: Deci, sa ne prezentam. Eu sunt eu, adica forma externa cea mai probabila de intalnit pe strada.

Cu Mine: Iar eu sunt tot eu.

Eu: Adica esti “Cu Mine”…

Cu Mine: Da, dar tot eu sunt, dumb ass. Eu sunt carcotasul cenzurat pentru ca “Eu” nu ma lasa sa fiu altfel.

Eu: Te las sa fii, doar ca nu te las sa te exprimi.

Cu Mine: Tot aia, ca daca nu ai voie sa te exprimi e ca si cum n-ai exista.

Eu: Hai c-o dai in politici ieftine cu mine si nu tine.

Cu Mine: O dau in politici si atat. Si oricum, numai tu esti destul de tampit incat, in timpul seminarului de Liturgica, cand toata lumea dormea, sa faci poze la cartile de cult din ‘29.

Eu: Stii ca erau Mineiele in a treia editie ever? Si ca numele regelui Mihai I fusese acoperit cu hartie? Cenzurat in regimul comunist? Din 1929

Cu Mine: Si cui ii pasa?

Eu: Mie!

Cu Mine: Ce ti-am spus, trebuie sa fi tampit rau de tot.

Eu: Da, sunt…

Cu Mine: Stiu, iti tot spun asta de vreo 22 de ani dar tu ma cenzurezi.

Eu: Si acum ce, faci legatura intre tine si regele Mihai I?

Cu Mine: Nu, ca el nu era asa sexy ca mine.

Eu: Pe bune, azi e asa de frumos afara. Soarele straluceste pe cerul albastru, patat pe alocuri cu nori albi de lapte. Toata lumea zambeste. Domnisoare frumoase se plimba pe strada si zambesc.

Cu Mine: Si tu, ca prostu’, n-ai agatat nimic.

Eu: Da… pai sunt urat…

Cu Mine: …cu barba aia tunsa zici ca harley.istii au intrat in epoca victoriana zic si eu…

Eu: … si sunt timid

Cu Mine: … adica prost

Eu: …si am 30 de lei in buzunar…

Cu Mine: … pai daca freci menta toata ziua. Normal ca si taica-tu s-a plictisit de tine. Fotbal nu stii sa joci, carnetul nu poti sa ti-l iei, bani nu faci, poze la carti vechi de care nimanui nu-i pasa faci, in schimb. Pe bune, esti pampalaul prin excelenta.

Eu: Da… dar e vina lu’ tata ca sunt samanta lui.

Cu Mine: E vina ta. Ca esti prost.

Eu: Asa e… azi ma plimbam in drum spre casa…

Cu Mine: …pai daca esti asa prost ca nu poti sa-ti iei nici carnetul!

Eu: Hai las-o!

Cu Mine: Pe bune… cat de prost poti sa fiiii?

Eu:Taci! Si erau doua domnisoare intr-un Mercedes ultimul racnet…

Cu Mine: …pai dac-au stiu ce trebuie facut in viata…

Eu:… adica?

Cu Mine:…adica n-au strans din dinti!!!

Eu: Nu fi porc!

Cu Mine: Adica n-au strans din dinti… persoanele verticale castiga-n viata.

Eu: Nu asta vroiai sa spui.

Cu Mine: Stiu, dar apar pe blog asa ca m-ai cenzurat.

Eu:… da, si mi-a zambit una. Subtirica, blonda, cu parul tuns scurt. Avea pe cap o palarie de cowboy neagra si un evantai in mana.

Cu Mine: Pai la ce făţău ai, eu mor de ras in fiecare dimineata cand ma uit in oglinda. A fost draguta c-a zambit. Eu as fi ras in hohote.

Eu: Da…

Cu Mine: Sa nu-mi spui ca te-ai indragostit?

Eu:…putin

Cu Mine: Si cat dureaza?

Eu: …

Cu Mine: …

Eu: Mi-a trecut.

Cu Mine: Slava Cerului!!!

Eu: Da, si la vreo doua masini dupa, ca era coloana mare la bariera, erau doi pustani la vreo 19 ani intr-o Mazda decapotabila.

Cu Mine:…doi agarici… bagale-as…

Eu:…drod in nas…

Cu Mine: Vezi? Aici(!) e vina lu’ taica-tu.

Eu: Lasa, c-o duc altii si mai rau.

Cu Mine: Si altii mult mai bine.

Eu: Conteaza?

Cu Mine: Adevarul e ca la cum iti merge mintea si la ce fata ai, ma bucur daca nu murim de foame in 10 ani.

Eu: Chiar asa grav?

Cu Mine: Lasa frate… o scoatem noi la capat si pe asta.

Eu: Doar sa nu fie-n stilul tau.

Cu Mine: E clar! In 10 ani murim de foame.

P.S. Puya – Undeva in Balcani

Cu Mine: Super… melodie! (aici trebuia sa vina un adjectiv pe care l-ai cenzurat)

Eu: (DA!) E o melodie cu filozofii de 2 bani si care denota ignoranta in stilul caracteristic romanesc. Cred ca este reprezentarea ideala a ethos.ului ungro-vlah.

Cu Mine: Numa’ tu poti sa faci asa o analiza pe o melodie-bengosenie.

Eu: Totusi… are un vers care merita sa devina slogan de partid nationalist.

Cu Mine: Uimeste-ma!

Eu: “Europa credea ca venim s-o vizitam/Surpriza!/Suntem aici s-o invadam

Cu Mine: Da frate!!! Mie-mi place aia cu “Minorele’s bune de tot”! Puya rulz!

Eu: Si zici ca eu sunt dobitoc? Rulz prostia, Puya asta al tau… sau poate…

Cu Mine: Hai, las-o moarta!

Motanul negru

Ploua peste Bucuresti iar frigul s-a lasat, intr-un final, peste tot orasul asta gri. Cerul, de un albastrui spalacit, isi varsa lacrimile tomnatice lasand in urma baltoci si umezeala, o boare de rece si liniste. Fumam la geam, privind spre strada din fata blocului meu cand l-am vazut, traversand strada; motanul negru, frumos, maiestos, umbland indiferent prin ploaie in vreo expeditie de vanatoare prin (s)tufarisul din campul de peste drum.

Il vazusem si sambata, cand asteptam… asteptam sa vina luni si sa nu mai gandesc sau simt, sa exist pur si simplu ca un microb printre alti microbi, continuandu-mi viata insignifianta printre toate celelalte vieti insignifiante. Asteptam o buburuza sa parcheze langa blocul meu. Sa urc in ea si sa ating cu privirea un fluture mov care trebuia sa-mi spuna “pa”. Caruia trebuia sa-i spun “pa”.

Sambata, motanul negru se plimba tantos prin lumina aparte de octombrie, prin acea stralucire molcoma, indiferent fata de cainele ce latra putin mai departe. Cand cainele il ataca, motanul se feri cu usurinta si o porni, putin mai repede dar cu aceeasi postura nobila, spre un loc sigur, lasand cainele nedumerit si prostit, in mijlocul strazii.

La putina vreme a venit si buburuza ce-si purta Craiasa. O vazusem si-n acea dimineata. Dormisem imbratisand-o, plecand de la ea pe cand ceturile bucurestilor acopereau cu un voal mistic felinarele care impanzeau strazile. Se vedeau felinarele pana in departare, prin nimic iar eu le urmam si calatoream de-a lungul lor la fel cum corabierii din trecute timpuri calatoreau de-a lungul malurilor ca sa nu se piarda.

Mi-era frica sa nu cumva sa ma pierd in acea dimineata. Sa nu cumva sa ma pierd si sa ajung acolo de unde plecasem… hmm poate-ar fi fost mai bine asa. Si m-am abtinut de aceasta data si nu am luptat pentru nimic, la final. Pentru ca n-ar fi fost normal si sanatos si pentru ca… poate am imbatranit prea mult iar acum picioarele asezate cu grija pe durul pamant imi trag capul dintre nori.

Norocul meu ca picioarele stiu sa sara… soarele straluceste acum printr-o crapatura dintre nori. Ce cromatism infiorator si macabru. Ca un zambet chemator la o inmormantare. Motanul a iesit dintre tufe, si, ghiftuit se intoarce, prin mijlocul strazii, la caldura blocului. Trece o masina pe strada…

Zece… minute, secunde, sarutari, atingeri. Zece… si atat.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 29 other followers